Onoare multă, responsabilitate mai puţină

În prezent, Alexandru Oleinic se pregătește de un nou scrutin

Unii politicieni, în loc să tolereze critica, mai ales în campaniile electorale, s-au năpustit asupra celor care au scos la suprafaţă detalii mai puţin cunoscute despre ei

În 2009, un grup de organizaţii neguvernamentale, reunite în cadrul unei iniţiative civice, intitulată Iniţiativa Civică pentru un Parlament Curat (ICPC), s-au avântat să monitorizeze, după mai multe criterii de integritate, candidaţii de pe listele electorale ale partidelor înscrise în cursa pentru Parlament. ONG-urile îşi propuneau astfel să ofere cetăţenilor o informaţie amplă despre cei care aspiră la o funcţie publică, astfel încât votul alegătorilor să fie unul informat.

ICPC îşi propunea, de asemenea, să facă presiuni asupra partidelor ca să-şi cureţe listele de elementele compromise şi să promoveze în Parlament persoane integre, cu imaginea nepătată, care să lucreze în interesul cetăţeanului. Evenimentele care s-au derulat după 2010 încoace arată în mod cert că dacă ar fi fost ascultată vocea societăţii civile şi în funcţii publice ar fi fost promovate persoane integre, nu ajungeam să avem acum demnitari cu averi de milioane nedeclarate sau dobândite pe alte căi decât cele legale şi multe altele.

Monitorizarea candidaţilor

Candidaţii au fost monitorizaţi atât în cele două scrutine din 2009, cât şi la anticipatele din 2010. Jurnalişti de investigaţie s-au documentat referitor la listele candidaților la funcția de deputat din partea partidelor politice cu șanse reale de a accede în Legislativ în baza a şapte criterii, printre care: declararea averii și corespunderea acesteia cu proprietățile real deținute, utilizarea resurselor administrative în folos personal sau de partid, maladministrarea funcțiilor publice și private pe care le-au deținut candidații până la lansarea în politică. La baza monitorizării au stat exclusiv surse deschise, în mod special documente publice, cum ar fi auditul Curţii de Conturi, rezultatele controalelor efectuate de organele de control, hotărârile de judecată, dar şi materialele de presă.

Buletinele cu informaţia despre candidaţi, interzise

Dacă în 2009 ICPC a reuşit să facă publice listele cu persoanele compromise şi să distribuie cetăţenilor buletinele cu informaţia despre candidaţii care nu întruneau criteriile de integritate, în 2010 campania desfăşurată de societatea civilă a scos la iveală o problemă ce ţine de percepţia politicienilor. Mai mulţi politicieni, în loc să tolereze critica, mai ales în campaniile electorale, s-au năpustit asupra celor care au scos la suprafaţă detalii mai puţin cunoscute despre cei care aspirau la o funcţie publică.

Mai întâi ICPC a fost împiedicată să distribuie broşura „Cunoaşte-şi candidatul!” cu lista candidaţilor compromişi. Înainte de alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010, urmare a cererilor lui Alexandru Oleinic, ale Partidului Democrat şi Partidului Comuniştilor, care au acţionat în judecată ICPC şi au cerut interzicerea distribuirii broşurii, Judecătoria Centru din Chişinău a pus sechestru pe stocul de broşuri, privând astfel cetăţenii de dreptul de a fi informaţi despre cei care voiau să obţină votul electoratului. Magistraţii au reacţionat surpinzător de repede la cererea demnitarilor. Bunăoară, prima încheiere privind interzicerea distribuirii informaţiei despre Oleinic a fost emisă fără ca magistrata să înţeleagă că ICPC este o iniţiativă neformală, şi nu o entitate juridică.

ICPC a calificat încheierile instanţei de judecată drept neîntemeiate şi disproporţionate, care încalcă libertatea de exprimare şi dreptul de acces la informaţie, iar acţiunile politicienilor şi ale formaţiunilor politice – drept atac la democraţie, prin care a fost încălcat dreptul cetăţeanului la un vot conştient, fiind afectat şi caracterul liber şi corect al alegerilor. La 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Chişinău a casat decizia judecătoriei Centru prin care a fost interzisă difuzarea buletinului „Cunoaşte-ţi candidatul!”, iar ulterior, printr-o altă decizie a Curţii de Apel, a fost ridicat sechestrul de pe stocul de buletine. Distribuirea broşurii însă nu a mai fost posibilă deoarece aceasta era destinată informării alegătorilor în scrutinul din 28 noiembrie 2010.

Lungul peregrinaj prin instanţele de judecată

După scrutinul din noiembrie 2010, ICPC a trebuit să se mute în instanţele de judecată, pentru că avea de înfruntat tocmai patru procese de judecată, chiar dacă în acel moment exista deja un precedent: ICPC obţinuse câştig de cauză într-un proces intentat după alegerile din 2009 de către Ion Prisăcari, candidat pe listele Partidului Social Democrat (PSD). De data aceasta lucrurile au luat o altă întorsătură. Avocaţii şi reprezentanţii ICPC umblă şi astăzi, la trei ani de la scrutin, prin procese de judecată pornite de către demnitarii supăraţi că au încăput în lista neagră. Astfel, ICPC a trebuit să înfrunte în instanţă un candidat din partea Alianței Moldova Noastră (AMN), un candidat de pe listele Partidului Liberal (PL), precum și două formaţiuni politice: Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și Partidul Democrat din Moldova (PDM). Până acum au avut loc zeci de şedinţe de judecată, ore în şir de explicaţii şi lămurii în care membrii societăţii civile trebuia să-şi apere dreptul la libera exprimare de care au făcut uz în campania electorală pentru a asigura cetăţeanului cu drept de vot mai multă informaţie, dar şi pentru a împiedica persoanele corupte şi cele cu probleme de integritate să acceadă în forul legislativ.

În deciziile CEDO există mai multe referiri cu privire la libertatea de exprimare, mai ales în perioadele electorale. „Alegerile libere şi libertatea de expresie, în special libertatea dezbaterilor politice formează împreună temelia oricărui sistem democratic. Cele două drepturi sunt reciproc corelate şi se susţin unul pe altul: spre exemplu, libertatea de expresie este una dintre „condiţiile” necesare pentru „asigurarea liberei exprimări a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Din acest motiv, este deosebit de important ca, în perioada electorală, să fie permisă circulaţia liberă a opiniilor şi informaţiilor de orice gen” (Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt v. Belgia şi Cauza Lingens v. Austria).

Practică judiciară neuniformă

În instanţele de judecată, ICPC a constatat o practică judiciară neuniformă în dosare similare privind protejarea dreptului la libera exprimare a presei şi societăţii civile înainte de alegerile parlamentare. Chiar dacă dosarele au avut un caracter similar, soluțiile oferite de instanțele de judecată au fost diferite. Aceasta în pofida obligaţiei statelor părţi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului de a organiza alegeri libere „în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.

De exemplu, în instanța de fond ICPC a obținut câştig de cauză în procesele intentate de candidatul AMN, Alexandru Oleinic, candidatul PL, Ștefan Urâtu, și concurentul electoral PCRM, dar a pierdut în procesul intentat de PDM. Totodată, Curtea de Apel Chișinău, care în ianuarie 2011 a anulat interdicția primei instanțe de difuzare a informației în privința lui Alexandru Oleinic cuprinsă în buletinul „Cunoaște-ți candidatul!”, în aprilie 2012 a constatat lezarea onoarei și demnității lui Oleinic, dându-i parţial câştig de cauză.

Cazul Alexandru Olenic

Alexandru Oleinic a candidat în cele trei scrutine din 2009 şi 2010 pe listele AMN, formaţiune care, după ultimele alegeri, nu a intrat în Parlament. În perioada 2009-2010, Oleinic a fost ministru al Tehnologiilor Informaţionale în Guvernul Filat. Numele său a intrat în listele întocmite de ICPC în cele trei campanii electorale. Oficialul însă a reacţionat doar după ce a fost făcută publica lista din 2010, deşi textul, practic, rămăsese neschimbat.

În buletinul „Cunoaşte-ţi candidatul!” despre candidatul pe listele AMN Alexandru Oleinic se menţionau următoarele: „A. Oleinic, aflându-se la conducerea S.A. „Monolit” din Soroca, a contribuit la efectuarea unui şir de tranzacţii, în urma cărora, potrivit Curţii de Conturi, a fost înstrăinată neîntemeiat şi nelegitim o parte din patrimoniul societăţii pe acţiuni. Numele lui A. Oleinic (pe atunci director general al Departamentului de Administrare şi Privatizare a proprietăţii de Stat) figurează în mai multe hotărâri ale Curţii de Conturi privind privatizarea cu încălcări a patrimoniului public”.

În instanţă, Oleinic a cerut de la organizaţiile care formează ICPC despăgubiri morale de tocmai 2 milioane lei. Oficialul a făcut chiar şi declaraţii publice că va dona această sumă sinistraţilor de la Cotul Morii, care au avut de suferit de pe urma inundaţiilor din 2010. Este greu să credem că Oleinic era sincer când s-a declarat disponibil să ajute sinistraţii pentru că atunci când s-a văzut nevoit să achite taxa de stat, el a micşorat suma despăgubirilor pretinse până la 100000 lei. Nu ştim însă dacă oficialul a făcut totuşi donaţii către sinistraţi.

Chiar dacă Judecătoria Centru din Chişinău a respins ca fiind nefondată acţiunea lui Alexandru Oleinic, Curtea de Apel a emis o nouă hotărâre prin care a respins pretenţiile materiale ale reclamantului, dar a constatat că informaţia răspândită de ICPC despre Alexandru Oleinic „nu corespunde realităţii”, în situaţia în care s-a făcut referire exclusiv la documente oficiale ale unei instituţii publice – Curtea de Conturi.

Ajunsă la CSJ, cauza pornită de Oleinic împotriva ICPC a fost returnată instanţei de apel pentru „rejudecare şi emiterea unei hotărâri întemeiate şi legale”. La 3 aprilie, Curtea de Apel a scos de pe rol cererea lui Alexandru Oleinic, pe motiv de nerespectare a procedurii.

În prezent, Alexandru Oleinic se pregăteşte de un nou scrutin, el fiind unul din copreşedinţii unei formaţiuni noi – Partidul Popular.

Iniţiativa Civică pentru un Parlament Curat a fost creată în 2009 de către 7 organizaţii neguvernamentale din R. Moldova: Asociaţia Presei Independente, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, Asociaţia „Adept”, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Acces Info şi Fundaţia Soros-Moldova.

 

Declaraţia Consiliului Europei privind libertatea discursului politic în media stabileşte:

„Dezbaterea publică şi controlul publicului asupra personalităţilor politice

Personalităţile politice au decis să apeleze la încrederea publicului şi au acceptat să facă obiectul unei dezbateri politice publice, fiind în consecinţă supuşi, prin media, unui control public atent şi unei critici publice potenţial virulente şi dure asupra modului în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile.”

Cornelia Cozonac, Centrul de Investigaţii Jurnalistice