Omul-orchestră care creşte campioane mondiale

FII PRIMUL! // La campionatul mondial de fotbal-tenis feminin care s-a desfăşurat la Istanbul suporterii din întreaga lume susţineau o singură echipă – naţionala Moldovei. „Într-un timp foarte scurt, fetele mele au devenit capioane mondiale”, spune plin de sine Sebastian Andriuţă, antrenor, lăutar, profesor de istorie, fost director de şcoală… în două cuvinte, „omul-orchestra”

„Moldova – cea mai tare!”, scanda tot stadionul din Istanbul când pe teren a ieşit echipa feminină de fotbal-tenis din satul Zagarancea, raionul Ungheni, şi echipa Rusiei. „După ce s-a terminat joaca, s-a apropiat antrenoarea selecţionatei Rusiei şi m-a întrebat cine sunt eu, evreu sau ţigan? Cum e posibil ca tot stadionul să strige „Moldova!” şi nu este măcar o persoană care să scandeze „Rusia!”?”, îşi aminteşte Andriuţă. Fetele noastre le-au învins pe rusoaice şi s-au întors acasă cu medalia de bronz. „Este prima medalie pe care o aduce Moldovei o echipă de la mondiale”, a menţionat antrenorul.

Stadionul Sebastian

El nu este nici ţigan şi nici evreu. Sebastian Andriuţă se trage dintr-o famile de ţărani muncitori din satul Măgurele, raionul Ungheni. „Sat de răzeşi cu oameni gospodari, frumoşi şi dornici de carte. Sunt şi eu un fiu al satului respectiv”, spune mândru Andriuţă. De mic copil, era pasionat de trei lucruri – istorie, muzică şi sport. În 1980, a absolvit Facultatea de Istorie şi Pedagogie al Universităţii, pe atunci Institutul Pedagogic „Ion Creangă”. „Nu am vrut să rămân să predau la vreo şcoală din Chişinău. Am ales o localitate mai aproape de părinţii mei. Sunt al şaptelea copil şi mezinul în familie. A trebuit să fac această alegere şi nu-mi pare rău”, afirmă Sebastian. Doi ani a lucrat profesor de istorie la şcoala din satul Ţâghira, care se află la 7 km distanţă de localitatea de baştină. Pasionat de sport, Andriuţă nu putea rămâne indiferent faţă de faptul că în localitatea respectivă nu era un stadion. „Peste noapte, împreună cu 30 de copii, am demolat o fermă părăsită şi am făcut un stadion. Dimineaţa, celor care treceau pe lângă terenul de sport nu le venea să-şi creadă ochilor”, povesteşte Sebastian, cu numele căruia a şi fost botezat stadionul. A două zi, la lecţia a treia, s-a trezit cu poliţistul la uşa cabinetului de istorie. „Am fost arestat pentru că am devastat ferma. Atunci secretarul de partid a spus să fiu eliberat pentru că eu am reuşit să fac timp de o noapte ceea ce ei nu au putut face timp de douăzeci de ani”, îşi aminteşte Andriuţă.

Cel mai tânăr director de şcoală

Activismul şi entuziasmul profesorului de istorie a fost apreciat şi de colectivul de profesori din satul Zagarancea, raionul Ungheni. Prin urmare, la vârsta de 33 de ani, Sebastian Andriuţă a fost numit în funcţia de director al şcolii respective. „Am fost cel mai tânăr director de şcoală din R. Moldova numit de până atunci”, subliniază Andriuţă. Timp de şapte ani, cât a fost director, şcoala din Zagarancea a devenit una din cele mai bune din raion şi la unele compartimente chiar din Moldova. „Totul ţine de organizare. Omoară păstorul şi se va împrăştia turma”. A făcut un stadion şi în acest sat. „Nu voi uita ziua când am venit de la volantă şi am descoperit că practic toţi copiii lipsesc din clase. Ei erau pe stadion. Primarul a dat ordin ca acesta să fie arat. Copiii plângeau”, îşi aminteşte fostul director de şcoală. Nu e deloc uşor să cucereşti dragostea şi respectul elevilor. Andriuţă are metoda lui specială care din anumite motive dezgustă mulţi profesori. „Eu cobor la nivelul copiilor. Dacă e de lucrat, o facem împreună. Eu cântam şi jucam fotbal alături de ei. Pe când alţi profesori stăteau cu nasul pe sus şi nu-şi permiteau acest lucru. Elevii mă au de prieten.”

Indian îndrăgostit de jucătoarea din Zagarancea

Uneori li se întâmpla să-i prindă zorii în sala de sport a şcolii. Antrenamentele zilnice au dat rezultate. „Într-o zi, ce mi-a dat mie prin gând, să jucăm fotbal-tenis. Am format o echipă de băieţi”, spune antrenorul. Însă fetele din Zagarancea au fost şi ele ademenite de acest sport neordinar. La primul campionat european care a avut loc în România jucătoarele de fotbal-tenis antrenate de Andriuţă au luat locul cinci, participând pentru prima dată. „Această victorie ne-a dat aripi şi, reveniţi acasă, am decis că sportul în cauză trebuie pus pe picior profesional. Am început antrenamentele”. Spre deosebire de jucătoarele din alte ţări care au vârsta cuprinsă între 22 şi 34 de ani, fetele noastre au doar 14-16 ani, însă acest lucru nu le-a împiedicat să le învingă pe adversarele mature. „La campionatul mondial din 2010 au participat 18 echipe din diferite ţări. A fost cea mai mare victorie din viaţa sportului pe echipe a Moldovei. Eu nu mai aveam voce. Fetele plângeau de bucurie, mai ales că auzeau cum tot stadionul striga Moldova!”, spune încântat antrenorul. Îşi aminteşte cât de vesel le-a fost şi până la meci. „Am făcut rost de un acordeon şi o tobă şi ne distram cu toţii, indiferent din ce ţară eram. Un indian s-a îndrăgostit de o fetiţă de-a noastră şi de fiecare dată când era pauză venea lângă echipa noastră”, îşi aminteşte Andriuţă.

Le reuşeşte pe toate

Chiar dacă nu mai predă la şcoală de mai mulţi ani, nu ezită să le dea o lecţie de istorie copiilor atunci când au meciuri cu jucătorii din alte localităţi. „La 16 februarie, avem jocuri amicale la Chişinău. Planificăm să ne oprim pe la mănăstirile Curchi şi Căpriana”, subliniază Andriuţă. Pe lângă numeroasele funcţii pe care le deţine – antrenor principal al lotului naţional la fotbal-tenis feminin, preşedinte al clubului FC Zagarancea, vicepreşedinte al clubului sportiv Olimp Ungheni, preşedinte al Asociaţiei de fotbal-tenis Est, Sebastian Andriuţă mai e şi lăutar, fiind invitat adesea să cânte pe la nunţi, tată a doi copii şi bunic. „Cum reuşiţi să le împăcaţi pe toate?”, l-am întrebat pe omul orchestră.

„Bine”, ne-a răspuns Sebastian Andriuţă şi s-a grăbit să plece.  Era invitat de onoare la ceremonia de lansare a proiectului „Ungheni – capitala tineretului 2011”.

Reţeta reuşitei

„Am un regim strict. Mă trezesc la 6.30. Beau două înghiţituri de apă, două linguriţe de miere de albine şi mănânc un miez de nucă. Alerg jumătate de oră şi toată ziua mă simt flăcău. Am acest regim de mai mult de 15 ani. Nu fumez şi nu fac exces de alcool. Mai am şi o agendă în care, în fiecare seară, scriu ce am de făcut în ziua ce urmează”.

Când au auzit că sunt campioane mondiale, jucătoarele de fotbal-tenis din Moldova s-au aruncat spre antrenorul lor ca să-l sărute. „Eu nu m-am văzut. Dar când am dat cu mâna peste capul meu, aşa cum este el ras, palma mea s-a făcut un curcubeu de rujuri”, spune Andriuţă zâmbind.

Chiar dacă nu cunoaşte notele muzicale, Sebastian Andriuţă posedă mai multe instrumente muzicale şi cântă foarte frumos, spun cei care l-au auzit. „O perioadă îndelungată am fost numit „omul-orchestră”. Băieţii mi-au făcut un stativ pe care am pus naiul, cu piciorul băteam toba, cântam la chitară şi cu vocea – toate le făceam simultan”, povesteşte Andriuţă. El spune că unul din cele mai emoţionante momente din viaţa lui a fost când a cântat pe aceeaşi scenă cu Sofia Vicoveanca, o renumită solistă de muzică populară din zona Bucovinei.

Svetlana Panţa

The following two tabs change content below.