Omul anului

 

Adrian Ciubotaru

 

În 1927, publicația americană Time inaugura o tradiție ce va fi preluată, odată cu trecerea anilor, de multe alte publicații și instituții din întreaga lume. Este vorba de titlul “Omul anului”, acordat personalităților (politice, culturale etc.) care marchează decisiv nu numai viața socială, ci și conștiința oamenilor. Reviste ca Time, giganți media ca BBC sau organizații precum Națiunile Unite optează pentru personalități cu impact internațional, pe când publicații ca VIP Magazin, de pildă, desemnează personalități cu impact național. ”Competiția” este, bineînțeles, indirectă, ”juriul” fiind alcătuit, în cazul revistelor, nu numai din experți, ci și din cititori. Faptul acesta sporește popularitatea evenimentului, transformându-l, totodată, în obiectul de studiu al sociologilor, filozofilor și tuturor celor care se interesează sau comentează mentalitățile colective și alte fenomene psihosociale reprezentative ale momentului.

Pe vremea când votul experților cântărea mai mult decât opinia publică și simpatiile maselor, ”câștigători” ai concursului organizat de Time puteau deveni Adolf Hitler (1938, după Anschluss), Iosif Stalin (1939, după semnarea Pactului de nonagresiune cu Germania nazistă; 1942, după Stalingrad) și alții asemenea lor. După scandalul declanșat de desemnarea lui Khomeini drept ”Omul anului 1979” și scăderea subsecventă a vânzărilor, publicația a evitat personalitățile odioase, chiar dacă influența acestora era incomparabil mai mare decât contribuțiile personajelor ”pozitive” la mersul de mai departe (sau pe loc) al omenirii. Mai mult, în epoca corectitudinii politice și a egalității sexelor, s-a renunțat chiar și la distincția ”man”-”woman” din titlu ­– astăzi, acesta poartă denumirea neutră de ”Person of the Year”.

În Republica Moldova observăm tendințe similare. Același VIP Magazin încearcă să propună cititorilor săi personalități politice mai puțin controversate, poate din elementar bun-simț, ar zice unii, poate din dorința firească de a evita acuzația de conformism sau că ar face jocul puterii, ar cârcoti alții. Astfel, nominalizările pentru top 2017 al acestei reviste înregistrează câteva absențe ilustre, oameni responsabili nemijlocit de direcția în care evoluează viața politică și socială a țării: drept exemple pot servi liderul PDM, Vlad Plahotniuc, și președintele RM, Igor Dodon. Din păcate însă, lipsesc nu numai ”odioșii”, dar și cei care li se opun. Nu neapărat ca reprezentanți ai partidelor sau mișcărilor de opoziție, ci ca profesioniști care încearcă să-și facă onest datoria și care au de suferit din această cauză, mai ales dacă meseria pe care o practică și deciziile pe care le iau au o importanță strategică pentru mai-marii zilei.

Este cazul Domnicăi Manole, judecătoarea care s-a opus, timp de doi ani, 2016-1017, sistemului și care, în cele din urmă, a fost pedepsită de acesta. Umilința la care a fost supusă doamna Manole a fost mai cruntă decât pedeapsa în sine, dar nu acestea sunt motivele pentru care fosta judecătoare a Curții de Apel Chișinău merita o nominalizare la VIP Magazin sau oriunde în altă parte. Drama Domnicăi Manole are o puternică încărcătură simbolică, ea arată locul adevărat pe care îl ocupă în societatea moldovenească omul corect, funcționarul onest, cetățeanul care respectă și promovează litera și spiritul legii. Într-o cleptocrație, criticată pe față de majoritate, dar și pizmuită în taină de aceasta, oameni ca Domnica Manole sunt, prin definiție, niște proscriși. Și, totodată, victime sigure ale sistemului din clipa în care ceea ce fac intră în contradicție cu interesele puterii.

O societate care se respectă nu poate trece indiferentă pe lângă soarta unui cetățean ca Domnica Manole. Presa cât de cât liberă din această țară ar fi trebuit să acorde mult mai mult spațiu acestui subiect. Insistența mass-mediei pe cazul dat sau nominalizarea fostei judecătoare la titlul de ”om al anului” nu i-ar fi făcut, desigur, dreptate acesteia din urmă, dar cel puțin ar fi pus în valoare un model de comportament uman și civil, creând, astfel, un reper etic pentru o societate ce trăiește și orbecăiește de decenii într-un vid moral absolut.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)