Ofrande (literare) muzicii

MIRCEA-V.-CIOBANUCând mă gândeam să aştern pe foaie o idee sincretică, despre cum se topeşte muzica în textele literare (şi invers), îmi pică în faţă (de la Editura Vinea) pdf-ul cărţii lui Şerban Foarţă Ofrandă muzicală. Nu am citit ceva mai cuceritor decât aceste armonioase vrăji ale unui rafinat degustător de fineţuri muzicale… Cartea începe cu o formulă voit clişeizată: „Ne exprimăm şi pe această cale / în simpla noastră proză cotidiană / gratitudinea şi devoţiunea pentru muzica sferelor…”.

Magnetizarea cititorului se produce în stilul repetitiv-învăluitor al lui Bach, cu trimiteri la muzică şi literatură, deopotrivă, într-un omagiu lucrurilor legate într-un fel sau altul, direct sau asociativ, cu muzica. Textul e o succesiune de imagini aparent străine, dar uşor convertibile la asociaţii muzicale de către un fan al armoniilor, care îşi aduce jertfa sa muzicală: „…pentru linia / de gât de lebădă a harfei; / […]/ pentru opinia noastră,-ndoielnică (?), şi-anume / că: nihil est in Richard Wagner / quod non prius fuerit in Liszt / nisi Richard Wagner ipse”… O istorie a muzicii, sau o genealogie mirifică a ei transpare, secvenţial: „pentru imaculata, spirituala, / mirabila genealogie: Joseph / genuit Wolfgang Amadeus, / Wolfgang Amadeus genuit / autem Ludwig”. Un ascultător cu ureche fină, precum Foarţă, surprinde şi detalii din piesele muzicale care nouă, muritorilor de rând, ne scapă: „pentru scara care,-n Lacrimosa, / după ce urcă cincisprezece trepte, / între măsurile a V-a şi a VIII-a, / se surpă de pe ultima, anume la, / mai jos cu o octavă, în abis…”. Termenii muzicali sunt o poezie în sine: „pentru cantabile, glissando, stretto, / allegro, andantino, piano, / pentru, adică, italiana partiturii”.

Nu vom putea ocoli, pe urmele lui Foarţă, nici „scurta istorie” a creării Ofrandei muzicale de Bach: „pentru Friedrich der Große, autorul / din umbră al Ofrandei muzicale; / pentru numele de Bach: B-A-C-H, / cauza ocazională / a ultimei, neistovitei sale fugi/ a tre soggeti ed a quattro voci…”, temperând imediat acordurile divine cu o paranteză telurică: „pentru cantata zisă „a cafelei”, / dovadă peremptorie că zeii au umor…”. Nu sunt trecuţi cu vederea nici scriitorii- critici muzicali: „pentru frumoasa scriitură muzicală / de pe urma căreia Jean-Jacques / va fi putut, o vreme, să-şi câştige / pâinea zilnică / neatârnat şi demn”… şi nici oamenii de ştiinţă împătimiţi de muzică: „pentru Gottfried Wilhelm Leibniz pentru care / muzica este algebra lui Dumnezeu; şi pentru / violinofilul Albert Einstein pentru care / moartea va fi-nsemnând să nu mai poţi asculta Mozart”.

Imaginile fatale ale existenţei convertite în muzică adună referinţe surprinzătoare: „pentru cântecul de lebădă şi goarna / Judecăţii de Apoi”. Aici autorul vine cu o precizare despre N. Steinhardt, care „afirma despre Armstrong cum că, dacă / un muritor va face-o să răsune, / acela fi-va el…”. Asocierile sunt de fiecare dată surprinzătoare: „pentru Rimbaud, adevăratul precursor, / prin A, E, I, U, O, / al sistemului pentatonal / în Europa”, sau: „pentru viola / d’amore, ca şi pentru violon d’Ingres; / pentru Man Ray / şi pentru muzicienii / de duminică: / Rousseau şi Hoffmann, Ezra Pound şi Nietzsche, intransigenţi şi înduioşători/ cum pot fi numai autodidacţii”.

Urmează nişte sublime „teorii” bizare: „pentru cea mai bună definiţie / hedonistică a muzicii: „ea iaşte / aceea care ne gâghilă urechile / într-un mod plăcut” sau: „pentru urechea / diacronică a vechilor eleni, / după care armonia este funcţie / de succesiunea sunetelor”. Iar în final vin reperele fundamentale: „pentru Sonata «pentru Hammerklavier», / care rezumă / trecutul muzicii şi viitorul ei / în materie, cel puţin, de pian…”; „pentru definiţia borgesiană / a muzicii: «secreta formă / a timpului», […] / pentru melodia infinită, / întrucât aduce cu această / Ofrandă muzicală, – încheiată/ într-o duminică de mai în care / harfele noastre spânzurau de / sălcii.” Textul este un elogiu deopotrivă solemn şi ludic muzicii înalte, dar şi un sublim exerciţiu poematic, imagistic şi asociativ. Şi o invitaţie la audieri selecte.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu