Of, Vladimir Ilici // Scrisorile lui Buraga

 

Ieri am discutat despre Vladimir Ilici Lenin. Fiindcă ziua lui de naştere a coincis cu paştele blajinilor, a trebuit să stabilim cum să procedăm mai corect: să-l sărbătorim sau să-l pomenim cu morţii la cimitir?

Unii spuneau că Lenin nu poate fi pomenit în niciun caz cu morţii, fiindcă este veşnic viu, mai viu decât toţi viii. Dacă e veşnic viu, de ce nu se ridică, măcar din când în când, ca să se dezmorţească? – întrebă Cozonac. Până la urmă s-a hotărât să-l felicităm depunând un buchet de flori la bustul său, iar banii pe care ar fi trebuit să-i cheltuim pentru pomeni, să-i donăm pentru referendum. „Oameni ca Lenin se nasc o dată la o mie de ani. Trebuie să învăţăm de la așa oameni. Trebuie să fim și creștini buni, să ne ducem la biserică, să respirăm oleacă de opiu, cum spunea Lenin, dar trebuie să-i comemorăm şi pe cei care au vrut sincer să schimbe lumea, s-o răstoarne cu picioarele în sus ori cu capul în jos. Nu ca marionetele din actuala guvernare, care au uzurpat puterea! – cuvânta Voronin la televizor, în faţa monumentului de granit al conducătorului proletariatului mondial. – Mă duc la biserică, fiindcă, după cum ne-a învăţat Lenin, până treci puntea, te înfrăţeşti şi cu dracu’. Aşa-i viaţa noastră, a politicienilor, trebuie să ne gândim mereu la alegeri, să-i amăgim pe alegători, să-i îmbrobodim, fiindcă îi mare concurenţa. Ai căscat oleacă gura şi ai rămas fără alegători, ţi-i suflă, ţi-i trage cu magnetu’… Of, Vladimir Ilici, îi tare greu în opoziţie, – se întoarse Voronin către monument. – De aceea am zis să organizăm un referendum şi să facem revoluţie. Dar dacă lumea nu vine la referendum? Ne facem de râs! Eu de fapt îs demult la pensie. În loc să şăd cu undiţa pe malul iazului ori să joc domino la umbră, sub copaci, eu trebuie să mă ocup de revoluţie. Dar ce să-i faci? Cine plăteşte, acela comandă muzica. Iar noi trebuie să suflăm în trompete şi tromboane, fiindcă orchestra noastră îi de suflat. Şi Patriarhul Rusiei m-o trădat, el primul l-o felicitat pe Timofti. Da’ ce să mai zic despre cei din UE? Băieţi pustuloşi care nu ştiu ce-i democraţia. Ne trebuie nouă UE, care-i mai rău decât un colhoz… Of, Vladimir Ilici, Vladimir Ilici, mi-i tare greu pe suflet, mai ales după ce au închis NIT-ul. Nimeni din jurnalişti nu o sărit în apărare, nu s-o solidarizat cu NIT. Jurnalistica moldovenească îi păcătoasă, dezarmată şi coruptă. Moldova 1 este pozor naţional. Doamne, ferește! Mai străşnicie pe bani publici nu poate să fie. Am să mă duc la Strasbourg să mă plâng, chiar dacă ştiu că degeaba mă duc…” Mi-i jele de dânsul, spuse sanitara Vera, şi toată lumea o crezu, fiindcă se ştia că, din când în când, dă jalea peste ea.

 

Acuma stau şi mă gândesc la opiu, la marijuana, la haşiş, la cocaină, heroină etc… Dacă religia îi opiu, de ce ne-ar trebui opiu? Iar dacă religia nu-i opiu, de ce ne-ar trebui religie?

 

Al vostru cevrolem, edermunder, Ion Buraga

 

 

 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga