ObservaTOR: Moldoveniştii nu au trecut testul moldovenismului

În contextul decretului lui Ghimpu, este interesant să urmărim comportamentul moldoveniştilor. Din păcate, ei nu au trecut testul moldovenismului, pe care l-au folosit ca paravan. După cum era de aşteptat, ei şi-au dat arama pe faţă ca simpli trădători.

După 28 iunie 1940, moldovenii, care, în majoritatea lor, se aflau în componenţa unui singur stat, au fost separaţi, din nou, ca în 1812, unii de alţii. Trupul vechii Moldove, pe care îl deplâng declarativ moldoveniştii, a fost sfârtecat din nou, ca în 1812. Pentru un moldovean cu mintea sănătoasă, cu conştiinţă şi demnitate, ziua de 28 iunie 1940 nu poate fi decât o zi tragică, apocaliptică, cel puţin din punct de vedere al unităţii naţionale, dacă nu ne pasă de miile de suflete sacrificate de regimul comunist.

Moldoveniştii nu pot nega că, aflându-se cu toţii împreună, în hotarele vechii Moldove, posibilităţile moldovenilor de a fortifica spiritul moldovenesc, de a resuscita specificul moldovenilor, supus „românizării”, erau cu mult mai mari până decât după acea dată.

În mod normal, moldoveniştii ar fi trebuit să salute decretul lui Ghimpu. Ei însă, dimpotrivă, au cerut demisia lui, punând ultimatum AIE.

Iată, de exemplu, cum apreciază ziua de 28 iunie 1940 Victor Stepaniuc, care se pretinde un fel de ideolog al moldovenismului. „Pentru noi este pozitiv 28 iunie, din cauza că, de bine, de rău, acest copil care se numeşte R. Moldova, n-are importanţă în ce condiţii s-a născut, dar s-a întâmplat în 1940. Acest stat moldovenesc, pe care îl avem astăzi şi cu care ne mândrim, a fost restabilit în condiţii de suveranitate limitată, în condiţii de anumite represiuni şi oprimare, dar totuşi a fost restabilit în 1940.” (timpul.md)

Din punctul de vedere al lui Stepaniuc, unitatea moldovenilor, conta mai puţin decât formarea RSSM. Deşi pretinde să reprezinte „întreaga Moldovă”, statul moldovenesc se reduce în viziunea moldovenistului principal de azi la „o stână şi trei judeţe”, vorba ex-premierului Mircea Druc, izolate cu sârmă ghimpată pe Prut.

Dacă un grup criminal ar ocupa o parte din moşia cuiva şi i-ar lua ostatici pe o parte din membrii familiei, împuşcându-i pe cei mai educaţi, băgându-i în închisori şi deportându-i pe cei mai înstăriţi, lăsându-i pe ceilalţi să lucreze în continuare pământul, îngrădindu-i cu sârmă ghimpată, unicul lucru pozitiv ar fi că nu i-au ucis şi nu i-au deportat pe toţi. Cu ce se mândreşte Stepaniuc poate înţelege numai el.

Paul Borzac

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău