ObservaTOR: Alianţa, un pas enorm

La un an de la formarea Alianţei pentru Integrare Europeană, aceasta mai există, deşi i s-a prezis aproape în fiecare zi sfârşitul. Chiar dacă Marian Lupu, supărat pe soartă, se dezice azi de Alianţă, aceasta continuă să funcţioneze prin guvernul de coaliţie. Alianţa mai trăieşte, şi de iure, şi de facto. Mai mult de facto, decât de iure.

Pericolul comunist i-a ţinut şi-i mai ţine pe liderii AIE împreună. Comportamentul extrem de agresiv, scandalos al comuniştilor le aminteşte mereu că nu există cale de retragere. Rolul opoziţiei, necesar, obligatoriu, abandonat de PCRM, l-au jucat, pe rând, PD sau PL. Uneori – AMN sau PLDM.

Alianţei i s-a cerut o unitate imposibilă, partidele constitutive fiind prea eterogene ca mesaj, ca obiectiv politic. Nu s-a obţinut nici măcar discreţia „spălării rufelor”. Mai mult din această cauză, Alianţa i-a dezamăgit pe mulţi, şi nici nu se putea altfel, fiindcă dezamăgirea este o stare pe care unii o căută mereu, ca să-şi decline responsabilitatea. Unele promisiuni nici nu puteau fi îndeplinite, în virtutea intereselor şi orientărilor divergente.

Alianţa reflectă în linii generale paleta de opţiuni politice, ideologice din societatea moldovenească. Se poate considera că, prin intermediul AIE, pentru prima dată în istoria RM, moldovenii s-au adunat la o singură masă, în condiţii egale, nimeni dintre ei nefiind în putere să dicteze altora. Iarăşi, lipsa PCRM nu a fost resimţită, electoratul acestuia fiind reprezentat de PD. Astfel, PCRM s-a dovedit a fi de prisos pe scena politică moldovenească şi agonia prin care trece acest partid este o consecinţă a formării şi activităţii AIE.

AIE, cu plusurile şi minusurile sale, reprezintă un pas înainte, enorm, al clasei politice moldoveneşti. Este tot ce au putut realiza politicienii noştri la etapa dată. Nu e puţin deloc să asiguri guvernarea unui stat în dezechilibru, în prăbuşire. Să reuşeşti stabilizarea acestuia. De aceea, azi, merită să spunem un cuvânt bun pentru Filat, Ghimpu, Lupu şi Urechean. Merită să ne felicităm cu toţii.

Paul Borzac