Oamenii lor din Chişinău // BOGATU

Omul nostru are o deosebită apetenţă pentru teoria conspiraţiei. De aceea, ori de câte ori pe firmamentul politic apare o nouă stea sau măcar o mică steluţă, moldoveanul, ca tot românul, se căzneşte să afle cine se ascunde îndărătul ei.

Omul nostru din Havana

Protagonistul romanului „Omul nostru din Havana” de Graham Greene este un mărunt vânzător de aspiratoare din Havana, capitala Cubei sub Batista. El acceptă, de dragul fiicei sale cheltuitoare, să lucreze pentru serviciile secrete britanice. Doar că în Havana nu prea se întâmplă nimic. Ca să-şi păstreze slujba pentru care este plătit cu 300 de dolari pe lună, proaspătul „spion” scrie cu zel rapoarte false. Închipuie instalaţii militare, inventează informatori care i-ar furniza tot felul de date ultrasecrete etc.

Mulţi dintre conaţionalii noştri îşi imaginează că scena politică funcţionează aproximativ ca în parodia lui Graham Greene. Toţi caută la Chişinău oamenii Moscovei, Bucureştiului sau Washingtonului. La aceştia uneori se adaugă oamenii masonilor sau a marii finanţe internaţionale.

În opinia multora, actorii politici ar fi nişte ordinare marionete manevrate în culise de păpuşari oculţi. Acest soi de prejudecată nu face decât să simplifice lucrurile într-atât încât să le prezinte apoi ca într-o oglindă strâmbă care nu are nimic în comun cu adevărata stare de lucruri.

Politicienii nu încap în scheme plate

Nu-i vorbă, unii actori politici sunt strânşi legaţi cu anumite cercuri oligarhice din propria ţară. Alţii, din varii motive, sunt finanţaţi din afară. Există destui demnitari corupţi care iau mită. Asta însă deloc nu înseamnă că toţi aceştia ar fi nişte soldăţei de plumb care nu fac un pas dacă nu sunt mutaţi din loc de mâna regizorului din umbră.

De fapt, oameni vii fiind, politicienii, şi cei relativ oneşti, şi cei care se vând cu bucata şi cu amănuntul, nu încap în schemele plate ale teoriei conspiraţiei. Ei, de regulă, chiar dacă sunt dependenţi de anumite cercuri de influenţă, au destul spaţiu de manevră pentru a acţiona adesea după bunul lor plac, urmărindu-şi preponderent propriile interese.

Să-l luăm pe Voronin, bunăoară. E omul Moscovei? Şi da, şi nu. Să ne amintim de anul 2005 când şi-a bătut joc de Putin, obligându-l să-şi anuleze vizita la Chişinău, unde urma să semneze memorandumul Kozak. Tot liderul comunist, în anii când relaţiile moldo-ruse s-au deteriorat, declara că pe moldoveni îi leagă de Rusia doar ţeava de gaz.

Sau Ghimpu? Este omul Bucureştiului? Liderul PL, este, neîndoios, un bun român. Are convingeri unioniste. Se bucură de sprijinul unor forţe politice din România. Dar nu-i în niciun caz un pion în mâinile unor piese grele de pe tabla de şah de la Bucureşti. În orice caz, potrivit unei depeşe trimise la Washington de fostul ambasador al SUA, Asif Chaudhry, şi dezvăluite de Wikileaks, consilierul pentru politica externă al preşedintelui României, Anca Ilinoiu, s-ar fi plâns diplomatului american că Mihai Ghimpu, prin acţiunile sale impulsive, ar ştirbi imaginea internaţională a AIE.

Este Dodon un proiect rusesc?

Cea mai mare greşeală se comite însă în privinţa lui Igor Dodon. Se consideră în mod eronat că el ar avea un spate tare la Moscova. Că proiectul său politic ar fi eminamente rusesc.

Dodon, desigur, a ridicat stindardul moldovenismului primitiv şi îl flutură cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună. El are, de bună seamă, un discurs uşor rusofil. Şi un mesaj vădit românofob. Dar înseamnă oare asta că-i omul Moscovei? Mă îndoiesc.

Sponsorul lui Igor Dodon este Ilan Shor, om de afaceri, soţul interpretei Jasmin, directorul general al Companiei „Dufremol”, preşedintele Consiliului directorilor „Klassika Asigurări”, preşedintele Clubului de fotbal „MILSAMI”. Născut în Israel, are 25 de ani. În Republica Moldova a preluat de câtva timp business-ul tatălui său. Mecenat generos, este preşedintele Organizaţiei Internaţionale ORT-Moldova. Aceasta nu trebuie confundată cu cunoscuta televiziune rusă. ORT-Moldova face parte din reţeaua mondială ORT care, în colaborare cu Ministerul Educaţiei din Israel, urmăreşte promovarea şi implementarea noilor tehnologii în domeniul învăţământului.

Astfel, oricum ai da, Shor pare să fie doar vârful aisbergului unor afaceri reprezentate de diverse grupuri de antreprenori. Din acestea se pare că face parte şi Gusinski, patronul canalului RTVi. Acesta e un inamic înverşunat al lui Putin, deoarece liderul de la Kremlin acum 12 ani l-a expulzat din Rusia şi i-a confiscat postul de televiziune NTV.

Toţi aceşti oameni de afaceri l-au sprijinit o vreme pe Voronin, încurajând unele escapade antiruseşti ale fostului preşedinte. De la un timp încoace însă, ei i-au retras sprijinul liderului PCRM şi au pariat pe Igor Dodon. Coincid interesele lor cu cele ale Rusiei? Nici pe departe. Există, ce-i drept, unele similitudini. În ceea ce priveşte, de exemplu, atitudinea negativă faţă de unirea Basarabiei cu România. În rest, scopurile diferă.

Moscova nu are aliaţi, ci doar conjuncturişti

Astfel stând lucrurile, acţiunile lui Dodon, trebuie privite nuanţat. Putin, sincer vorbind, nu are un aliat de nădejde la Chişinău pe care ar putea paria fără nicio rezervă. Oameni ai Moscovei în deplinul sens al acestui cuvânt sunt doar la Tiraspol. Chişinăul însă musteşte de conjuncturişti care, aidoma viţelului blând, caută să sugă de la două, iar dacă se poate, şi de la trei vaci deodată.

Deşi reactivează la Chişinău vechile structuri kaghebiste, reorganizându-le în nişte ONG-uri mimate, Kremlinul se vede silit să se bazeze pe nişte profitori de ocazie şi pe mercenari de meserie. Şi nici nu-i de mirare. Rusia e departe, la o distanţă de aproape 1000 kilometri, n-are hotar comun cu Republica Moldova, iar procentul etnicilor ruşi nu depăşeşte 5 la sută.

Fac aceste precizări nu pentru a îndemna lumea să se culce pe lauri, ci doar pentru a arăta că dracul nu-i atât de negru şi atotputernic cum pare. Se poate lupta cu el cu succes. Forţele ce se opun cursului european al Republicii Moldova şi apropierii ei fireşti de România sunt dispersate, întrucât mobilurile lor ascunse sunt diferite, iar uneori chiar diametral opuse.

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu