OAMENI ŞI CĂRŢI // Trandafir de la Moldova, te-aş iubi dar nu-ţi ştiu vorba

(Se dedică celui mai mare martir al acestui neam – limba română, cu ocazia împlinirii a 201 ani de la raptul teritorial din mai 1812)

Anul trecut, dl Constantin Tănase le reproşa intelectualilor că n-au prea fost prezenţi la Colocviul Internaţional organizat cu ocazia împlinirii a 200 de ani. Eu voiam să ascult măcar câteva comunicări ştiinţifice ale savanţilor, dar n-am putut rămâne decât un ceas (am venit pretextând că trebuie să iau o carte de la biblioteca Academiei), căci şefa de la Cadre a Bibliotecii Naţionale, o pensionară în vârstă de vreo 70 de anişori, m-a căutat imediat la birou întrebând cu voce aspră: „Unde-i?!?”.

„Unde-i? – întreba-vor toţi în şoaptă/ santinela ce fumează liniştit” (A. Lupan)

Întraţi, fraţîlor: hai veniţ, beloruş şî cazaci şî tunguş

Aţi observat că artiştii din România ajunşi pe scena Palatului Naţional cântă deseori „Trandafir de la Moldova”? Ei vor să spună, poate, după Mateevici, că ni s-a schimbat vorba: „Noi nu ne înţelegem: voi vreţi a noastră limbă s-o înnoiţi surpându-i temeiurile vechi” ş.a.m.d.

Chiar am înnoit-o substanţial şi prin experimentul „limba moldovenească”. Ea există, pentru că oamenii „şi-au pus toati sîlili la împlinirea îndătoririlor şî au câşligat cu aiasta arătători înalţi”. Cine se ia însă după dicţionarul român-moldovenesc al lui V. Stati greşeşte. Acolo limba română e tradusă prin graiul moldovenesc, pe când adevărata limbă moldovenească, neolimba, este alta şi ţăranul simte imediat că se deosebeşte de graiul lui. Eram în clasele primare când mamaia se uita atent la mine, mirată că spun ca la carte: „întraţi!”, „întroducem”. Ai noştri acasă nu-l puneau pe „î” la începutul acestor cuvinte, ci pe „i”. Ioan Eliade Rădulescu a început schimbarea alfabetului chirilic cu zveltul „I” în loc de И cel lătăreţ, iar doamnele au acceptat entuziasmate, pentru că deveniseră subţiri ca „I” în rochii de la Paris, în timp ce bărbaţii purtau încă haine orientale.

Şivoi de salutări generalisimului Stalin

Am cercetat înainte de Paşti ziarul „Moldova Socialistă” din anii 1945-1953. Cred că nu am analizat serios o faţă extrem de veselă a tragediei noastre numită „schizoglosie”.

Direcţia principală a dat-o la început I.D. Ceban în articolul său din 1948 „Împotriva închinăciunii în faţa asfinţitului în limba moldovenească”. El critica retrospectiv pe tov. Madan, „cârmuitor al dispărţîturii de limbă” în Comitetu Ştiinţific din RASSM, care „în anii 20 a vacului nostru lua ca bază de orientare în limbă pătura culăcească, a duşmanilor care nu sufereau cuvintele născute de revoluţie”. Se oprea pe scurt la „izvorul curjerilor dăunătoare în limbă”, numite concepţii reacţionare, rasiste ale naţionaliştilor moldo-români, trădători şi şpioni din ţările străine.

Ce a adus acel Madan în locul rusismelor revoluţiei, alungate din limba moldovenească? Din rezerve „năuntrice”, scotea cuvinte curat moldoveneşti ca: „şineriu” pentru subiect (cine?) sau „spueriu” pentru predicat. Oxigenul era în varianta moldovenească „acrariu”, hidrogenul era „apariu”, cincinalul – „şinşiancă”, fruntaşul – „lojitori”, „sovietic” – „sfatnic”.

Introducerea literelor latine la Tiraspol, considerată de I.D.Ceban o „cotitură îndărăptă” din anii 30, a adus cuvinte „bucureştene” în limba moldovenească norodnică. Ex.: intră, seară, seamă, ulei, băiat, salariu, cearşaf, cizmă, ciorapi. „Vacul” se lupta cu „veacul”, „ceasul” cu „ora”, „vremea” cu „timpul”. Aut, aut.

Sărim etape ale „creşterii” limbii româneşti în RSSM şi constatăm că în presa postbelică de la Chişinău, înainte de „mântuirea lichidării neştiinţei de carte”, s-a trecut uluitor de repede la neolimba de la Tiraspol. La tot pasul „om căpăta” şi „om face”: zâdiri, biblioteci mutătoare care înslujesc cultural nărodul cu 8 milioane de cărţi trimise de editura „Sovetski pisatel”; zavoade de oloi; organizaţii de târguială şi mreje ale luminării de partid. Presa slobodă plină de polkovodeţi şi stahanovişti pilduitori, dar şi de subminatori şi diversanţi.

Rânduiala glăsuirii candidaţilor blocului stalinist al comuniştilor este lămurită de sluga norodului, intelijenţia. Mulţămim pentru fericirea căpătată. Om lucra. Şinşiancă în patru ani! Când a fi gata zavodu de pivî? Radio în fiecare casă colhoznicî! F. Mediocritskaia dirijează dizlegarea a 20 de teme ştiinţifice, Volkopealov cârmuieşti relijia, Mordoveţ deporteazî. Norod renăscut: ajiunsuri mai multi dicât niajiunsuri. Om munşi, n-om fi habarnişi. Om cîşliga putiovci şi om pitreşi cultural hodina di varî. Pînîşi îi îngăduitî numai pentru şii dila oraş, pînă la nimişirea deosăbirii dintri sat şi oraş: aiasta să fie în centru băgării de samă.

Când am venit la Chişinău să depunem actele pentru facultate, am aflat că suntem „abiturienţi”. Şi după ce absolveam, unii deveneam „aspiranţi”. Sună deja mai puţin barbar, dar tot moldoveneşte.

Las’ că-i bine.

Nina Negru