OAMENI ŞI CĂRŢI // Nicolai Rubakin, „Printre cărţi”

Puşkin citea la Chişinău cărţi din biblioteca lui Liprandi. Lenin citea în Elveţia cărţi din biblioteca lui Rubakin. Ce-l apropia pe Lenin de Rubakin?

 

Nina Negru

Nicolai Rubakin (1862-1946), născut la Orienbaum, gubernia Peterburg, în  1907 este nevoit să emigreze, după ce i s-au confiscat 26 de broşuri cu conţinut revoluţionar. Biblioteca sa din Rusia (130 de mii de volume) o face cadou Ligii ruse pentru instrucţiune. În Lausanne, unde s-a stabilit în 1922, şi-a format o nouă bibliotecă, de 100 de mii de volume, donate ulterior bibliotecii „Lenin”.

Deşi a fost repudiat, criticat de conaţionalii din Rusia sovietică, ideile sale despre lectură rămân în circuitul ştiinţific. Scriitorul N. Rubakin a organizat în Lausanne, oraş în partea de limbă franceză a Elveţiei, un centru unic de studiere ştiinţifică şi propagare a cărţii. Întemeietor al bibliopsihologiei, a fost şi director al acestui Institut internaţional de bibliopsihologie.

Încă din 1895 publica la Petersburg o carte despre publicul cititor rus, urmată după emigrare de Scrisori către cititori despre autoinstruire.

Două sunt cărţile mai importante ale lui Rubakin: Среди книг, 3 vol., Moscova, 1911-1915, şi Introduction a la psyhologie bibliologique. Paris, 1922. Cine este interesat poate citi cu folos cartea Nicolai Rubakin, Библиологическая психология. Moscova, 2006, cu comentariile lui Iu. A. Sorokin şi ale prof. A. N. Rubakin.

Printre cărţi era considerată de autor lucrarea capitală a vieţii sale

Bibliotecar-bibliograf de specialitate, N. Rubakin a studiat 200 de mii de cărţi din diferite domenii ale ştiinţei şi de beletristică pentru a scrie această carte. Un efort nemaipomenit în istoria mondială a bibliografiei. Printre cărţi este în fond un ghid, o călăuză pentru autoinstruire, unde se pun bazele ştiinţifice ale lecturii orientate sau, cum se exprimau sovieticii, „dirijate”.

Rubakin schiţează aici teoria despre nucleul de carte al unei biblioteci, al unei librării. El este constituit din operele minţii, sensibilităţii, voinţei umane, tot ce a făurit talentul şi geniul uman. Restul este emanaţie a nucleului: pulverizare, repovestire şi comentariu. Nucleul este de fapt o listă de cărţi. În prima ediţie, Rubakin recomanda 7500 de cărţi din tezaurul de carte rusă, în ediţia din 1911-1915 descria 20 de mii, iar în a treia ediţie se preconiza descrierea a 60 de mii de titluri de carte. Se urmărea şi „diaspora cărţii”, adică circulaţia ei. Acest nucleu de carte trebuia să fie „congruent cu lumea”: primatul vieţii în sistemul catalogului. Scheletul bibliotecii propus de Rubakin trebuia să cuprindă cercul vieţii intime, cercul vieţii sociale, natura, istoria, iar deasupra filozofia, ca sinteză a cunoaşterii. Catalogul trebuia să reflecte concomitent fapte şi teorii. Bibliotecarul era obligat să indice, să recomande chiar şi ordinea în care trebuie citite cărţile. Am mai întâlnit asemenea recomandări când este vorba de lecturi duhovniceşti.

Etnosfera

Nucleul şi periferia se aleg conform tipurilor de autori şi cititori, diferenţiate după trei legi ale bibliopsihologiei, care fac până la urmă din această ştiinţă o istorie a atracţiei sau respingerii dintre oameni şi cărţi, în funcţie de organizarea psihică a autorilor şi a cititorilor. Organismul etnic, în formă de deprinderi lingvistice şi culturale (numit de L. Gumiliov Etnosfera)  marchează puternic interacţiunea înăuntrul triadei autor-text-cititor. Cu cât distanţa mentală dintre autor şi cititor e mai mică, cu atât creşte şansa ca textul să fie acceptat prin empatie.

Găsim la Rubakin şi capitole despre felul în care trebuie să citim beletristică, noţiuni de teoria literaturii şi teoria lecturii care le anunţă pe cele contemporane despre expectanţă şi psihologia lecturii. Cum se ştie, la noi „lectura” înseamnă pentru foarte mulţi a citi beletristică.

Ancheta sociologică din 2008 arată că între genurile literaturii artistice genul epic este cel preferat acum, iar 39,9% dintre respondenţii cititori de proză afirmă că cel mai des citesc romane de dragoste. Autorii preferaţi atât de cititorii adulţi, cât şi de cei tineri sunt din Moldova: Eminescu, Druţă, Creangă, Sadoveanu. Doar Al. Dumas şi L. Rebreanu dintre nemoldoveni intră în topul preferinţelor. Aceasta vorbeşte despre nucleul de carte al bibliotecilor noastre. El nu cuprinde nici măcar valorile întregii literaturi române. Şi lecturile dirijate astfel generează mentalităţi.

Cărţile lui Eugen Negrici despre Iluziile literaturii române, 2008, şi Literatura română sub comunism, 2002-2003, atrag atenţia asupra „rupturii de tradiţia interbelică şi a impactului alienant cu dogma comunistă” a literaturii române postbelice. După ce criteriu să mai facem selecţia şi deselecţia cărţii din nucleul tare al bibliotecilor noastre? Într-adevăr, sub regimul comunist a fost distrusă „matricea valorică a culturii române”.

 

The following two tabs change content below.

utilizator

Ultimele articole de utilizator (vezi toate)