OAMENI ŞI CĂRŢI // Mintea cu minte se-ncaieră

C. Noica scria în „Pagini despre sufletul românesc”: „Cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocaţia filozofiei. Dar teologicul ne-o poate da, căci ne dă sentimentul rupturii, al dezastrului. Iar de aici poate începe filozofia”. Totodată, Noica are impresia că „creştinismul a venit peste români ca o împlinire, nu ca purtătorul de mesaj al unei crize”.

În contextul acestei meditaţii, să deschidem o carte adusă de la mănăstirea Dobruşa după închiderea ei de către comunişti: „Ale lui Isihie preotul cuvinte folositoare de suflet către Teodul pentru trezvire şi bunătate prin capete ale începăturii luminării sufletului, adevărate învăţături care se grăiesc împotrivă cuvântătoare şi rugătoare” – acesta este titlul cărţii manuscrise din sec. XVIII, aflată acum în colecţia de carte veche a Bibliotecii Naţionale. Are 110 file şi conţine 200 de capete.

Lecturile călugărilor de la Dobruşa presupun o stare de spirit ce trebuie să genereze ruptura despre care scria Noica. Iată ce afirmă Isihie în a doua sută, cap. 62: „Cu adevărat omul trebuie să se taie, prin hotărâre liberă, în două; şi trebuie să se rupă cu cea mai înţeleaptă înţelegere. Se cuvine să se facă el însuşi duşman neîmpăcat al său”.

Împotrivirea cuvântătoare din titlu se poate tălmăci prin cuvintele lui Isihie „mintea cu minte se-ncaieră”, ruptura producându-se „în atelierul minţii noastre”. Mulţi nu înţeleg îndemnul Părinţilor de a ţine mintea curată de gânduri şi recunosc: este greu să te afli măcar un moment fără niciun gând. Dar pe calea gândului vine cel viclean, care, fiind minte netrupească, nu poate amăgi altfel sufletul decât prin ceea ce Isihie numeşte „năluciri ale unui lucru sensibil”: „Noi şi dracii săvârşim în comun amândouă felurile de păcate: dracii, fiind lipsiţi de grosimea trupurilor, dau chip păcatului în gânduri numai, iar noi săvârşim şi prin gânduri înăuntru şi prin fapte în afară.”

Trezvia este de fapt filozofia minţii

Sf. Grigorie de Nyssa socotea viaţa călugărească adevărata filozofie. După Isihie trezvia este filozofia minţii. Sistematizarea practicilor şi tehnicilor ascetice pentru păstrarea trezviei şi adunarea minţii răspândite este meritul părinţilor niptici, dar i-au precedat în această preocupare mulţi asceţi mai vechi, ca Isihie, care a scris printre primii despre rugăciunea minţii coborâte în inimă.

Isihie consideră mintea „un lucru uşor şi fără răutate, care lesne se ia după năluciri, dacă nu are gândul stăpânitor peste patimi. Precum ne păgubim cu simţurile cele vătămătoare, aşa se întâmplă şi cu mintea”. Citind cele 200 de capete, îţi dai seama cât este de greu să-ţi stăpâneşti partea netrupească, adică să păstrezi „mintea după fire, precum a fost zidită”. Războiul minţii este un război mare şi nevăzut, iar în această capodoperă, „Cuvintele despre trezvie”, războiul este descris şi cu mare talent. „Mintea cu minte se încaieră la luptă în chip nevăzut, mintea omenească şi mintea drăcească. De aceea e de trebuinţă să strigăm către Hristos să depărteze mintea drăcească şi să ne dea biruinţa ca iubitor de oameni”.

Chiar după primele rânduri despre trezvie ca „meşteşugire” (metodă) duhovnicească, Isihie dă definiţia care trebuie citată, pentru a nu se confunda cu atât de răspândita la noi noţiune de „trezvie” înţeleasă ca antonim al celei de „ebrietate”, „beţie”. După Isihie, trezvia e curăţia inimii şi liniştea inimii (isihia). Trezvia e paza minţii, „fixarea stăruitoare a gândului şi aşezarea lui în poarta inimii”.

Se face o trimitere la Vechiul Testament, cu decalogul lui. „Bună este liniştirea părţii afective a trupului de păcatul cu fapta, dar păzirea minţii şi curăţia inimii, al cărei chip este Noul Testament, taie toate patimile dezrădăcinându-le din inimă.”

Cum să cunoşti dacă ai ajuns la această vârstă spirituală a trezviei? „La început îţi va fi trezvia scară (scara lui Iacov, deasupra căreia stă Dumnezeu şi pe care umblă sfinţii îngeri); pe urmă carte de citit; înaintând ţi se va descoperi ca cetate a Ierusalimului ceresc şi vei vedea limpede cu mintea pe Hristos împreună cu părintele său de o fiinţă şi cu Duhul Sfânt.”

Capete excepţionale despre atenţie, priveghere, evlavie şi moarte. Moliciunea trebuie strunită prin vieţuire aspră şi dosădire de sine. Cine vorbeşte mult şi degeaba i se moleşeşte trezvia.

Modurile (felurile) trezviei, după Isihie

Să-ţi supraveghezi des fantezia, ca Satana să nu poată făuri gânduri mincinoase.

Să ai pururea inima tăcând adânc, liniştită de orice gând şi rugându-se.

Să ai în suflet neîncetat amintirea morţii, pentru lepădarea grijilor şi a deşertăciunilor.

Care este prima condiţie a păstrării trezviei, după cuviosul Isihie? Să se lipească rugăciunea lui Iisus de răsuflarea ta. „Trebuie să învârtim pururea în cuprinsul minţii noastre numele lui Iisus, precum se învârteşte fulgerul în văzduhul tăriei”.

Nina Negru  

The following two tabs change content below.