Oameni şi cărţi // Eseul ca omilie: pr. prof Ion Buga

„Indiferent în ce direcţie, omul se deplasează întreg, el este o planetă vie, condamnată la integritate veşnică”

Citesc în ultimii ani eseurile pr. prof. Ion Buga din cărţile „Plinirea potirului credinţei” sau „Fiinţa înjunghiată” de parcă aş citi glafirele şi omiliile vechilor Părinţi. Dacă scrierile duhovniceşti de azi ar avea calităţile celor tipărite sub numele acestui preot român din Grecia, ca şi ale cuviosului Paisie Aghioritul sau ale monahului Rafail Noica – smulse din inimă, „cu durere şi dragoste pentru omul contemporan” –, generaţia de azi nu ar mai suferi de maladia numită „aspiritualitate” deicidă.

Nu întâmplător pr. Ion Buga scrie despre „pionierii lucidităţii neîmblânzite – Erasmus, Descartes, Kierkegaard – care aveau să înfigă în carnea lumii viermele neadormit al insomniei metafizice”.

De ce „synontologie”?

Ceea ce mi-a reţinut atenţia a fost paranteza de sub titlul „Fiinţa înjunghiată”: (Încercări de synontologie). Syn – în limba greacă înseamnă „plus”. Cuvintele compuse cu prefixul syn arată caracterul sociativ al acţiunii; înseamnă „împreună”, „comuniune”. Câteva exemple: Sinaxa (Sfânta Liturghie), sindicat, sinedriu, sinagogă, sinod ş.a.

Eseurile pr. I. Buga sunt despre un anume „să fim împreună, Dumnezeu şi om, prin Euharistia care este Taborul veşnic”. Dacă nu înţelegi aceasta, degeaba te împărtăşeşti. „Atât dobândeşti din Liturghie cât şi ce înţelegi. Maica Domnului a realizat începutul liturghiei mântuirii noastre prin Naşterea lui Dumnezeu în om. Prin înţelegere puternică, uluitoare, eroică, o vitejie a minţii şi a inimii ce L-a fascinat şi L-a captivat la propriu pe Dumnezeu” (se precizează că în limba greacă „a capta” sau „a zămisli” este „synlambano”). Dar locul synontologiei este Sf. Treime, de unde Tatăl priveşte pe Fiul, care „se naşte pe cruce Astăzi, înainte de veci”.

La „Cuprins” este precizat că încercarea de synontologie este de fapt eseul intitulat „Calcedonul, ieri, astăzi şi în veac” – obsesia majoră a teologiei creştine de la 451 încoace: Întruparea Dumnezeu-Omului ca moment de colaborare.

Ce înseamnă „Dumnezeu adevărat şi om adevărat”? Pr. Prof. I. Buga arată cum dogma Dumnezeu-Omului provoacă gândirea cotidiană omenească. Teologia post şi neopatristică face analiza dihotomizantă de tipul „ca om a flămânzit, a pătimit şi a murit”: partea divină nu mai operează în realitatea umană. Teologia „de pangar” este marcată de această dualitate, îngemănare antinomică imposibil de redus la unitate.

Spicuiesc fraze memorabile, care-ţi luminează mintea: „De la Hristos încoace nici Dumnezeu nu mai este doar Dumnezeu, ci Dumnezeu-om, nici omul nu este numai om, ci se îndumnezeieşte (…) Numai aşa şi unul şi celălalt este adevărat Dumnezeu şi adevărat om, coprovidenţiali; nu doar ontologie, ci synontologie”.

O altă nuanţă ce contribuie la definirea synontologiei: aşezat în centrul lumii, omul trebuie să fie inima creaţiei, fiinţă socială, cetăţean. Iar în cetate, locul cel mai fericit şi plăcut pentru un om adevărat este inima aproapelui său.

Centralul şi perifericul

Analizând felul în care degradăm formula omului, din perspectiva synontologiei, pr. I. Buga ajunge la concluzii de o gravitate remarcabilă. Exemple: Sensibilitatea a fost înlocuită cu senzualitatea; lupta binelui împotriva răului – cu neutralitatea morală. Chiar răstignirea celui mai frumos dintre oameni este diluată prin ecuaţii providenţial-programatice. Autorul urmăreşte cum de la căderi morale s-a trecut la cele cu implicaţii esenţiale. „Concepţia biblică a omului integral se dovedeşte copleşitoare. Nu se poate glumi nici cu cea mai periferică părticică umană fără a risca dezagregarea centrului. Omul biblic nu se poate divide, nu se poate compartimenta. Indiferent în ce direcţie, omul se deplasează întreg, el este o planetă vie, condamnată la integritate veşnică.”

Este vorba despre centrul transcendent mântuitor, cu semnul crucii, ca tot ce este mai puternic în univers. Cine surpă această eternă centrare mântuitoare şi ne propune „altceva” (ca cei care au defilat de 1 mai), ne trage în periferia perisabilă.

Nina Negru

 

 

The following two tabs change content below.