OAMENI ŞI CĂRŢI // Analfabetismul funcţional

„Semianalfabet” este un cuvânt căruia Noul Dicţionar Universal al Limbii Române îi dă următoarea definiţie: „persoană care abia ştie să scrie şi să citească”. Analfabetismul funcţional este o noţiune mai recentă şi cuprinde în sfera sa persoanele care ştiu să citească, pot reproduce verbal un text (după ce îl tocesc), dar nu înţeleg ce au citit. În ţările cu un înalt nivel de dezvoltare economică noţiunea are şi alte conotaţii: cei care nu cunosc şi nu utilizează calculatorul sunt consideraţi analfabeţi funcţional, pentru că nu deţin suficiente competenţe de bază, vizibile pe piaţa muncii. Media în SUA este de 21-23% analfabeţi funcţional, iar în UE de 24%. Există mari discrepanţe, nu numai pe medii de rezidenţă, dar şi între Nord şi Sud. Spicuim din statistici că Spania are 25% de analfabeţi funcţional, iar în Finlanda numai 5% dintre elevii de gimnaziu sunt analfabeţi funcţional.

Calculator-pcŞtii să citeşti?

Pe ce loc ne situăm noi în clasamentele internaţionale? Îi am în vedere pe românii de peste Prut, care participă la studiul PISA. Cel realizat în 2012 pe 500 de mii de elevi din 65 de ţări nu i-a bucurat pe români, dar se ştie că ţările UE au atins doar unul dintre cei cinci indicatori de referinţă stabiliţi pentru 2010. În 2020, se preconizează ca 40% din generaţia tânără să aibă studii universitare, iar ponderea abandonului şcolar în UE să scadă până la 10%. (Bine, dar se observă că există deja analfabeţi funcţional cu diplomă universitară).

Cum se ştie, PISA testează şi evaluează elevii după cunoştinţele şi deprinderile lor la matematică, citire şi ştiinţe. La 1 decembrie 2013, de Ziua naţională a României, au fost publicate rezultatele: 40% dintre elevii de gimnaziu nu pot înţelege un text sau îl înţeleg superficial, fără a face corelaţii între secvenţele de informaţie din text. Am citit opinii ale oamenilor îngrijoraţi care propun ca „stăpânirea limbii române să devină o prioritate naţională”. Pe parcursul acestui an se va derula un proiect de cercetare care vizează „semnalarea schimbărilor survenite în limba română în ultimii 20 de ani în spaţiul românesc” (inclusiv Basarabia şi Bucovina).

Mi-a plăcut un articol semnat de Elizabeta Stănciulescu, „Spune cu cuvintele tale”. Autoarea găseşte cauzele analfabetismului funcţional în programele şcolare, care îi familiarizează pe elevi cu „un număr de cuvinte şi structuri lingvistice, fără a-i obişnui să-şi pună întrebări şi să caute sistematic răspunsuri în legătură cu nuanţele cuvintelor”. Este adevărat că oamenii nu apelează deseori la DEX, deşi această carte nu muşcă. Autoarea condamnă deprinderea profesorilor de a încuraja elevii să spună cu cuvintele lor ce citesc, pentru că ei reproduc acele structuri lingvistice devenite ticuri şi astfel are lor respingerea noului, a neînţelesului, care nu încape în cadrele proprii de gândire. Devine actual îndemnul lui Nichita Stănescu de a memora un text chiar dacă nu-l înţelegem (dacă aparţine unui autor cu prestigiu intelectual), cu speranţa ca, după un timp de reflecţie, acesta să dobândească un înţeles.

Politici de alfabetizare a maselor

Basarabenii au fost declaraţi după 1940 „analfabeţi” şi au înţeles atunci că analfabetismul este a cunoaşte numai alfabetul latin. Am fost martori ai politicii de lichidare a analfabetismului şi a lecturii de masă, a „iluminării culturale” dirijate de guvern. După 1990, când s-a schimbat limba oficială, febra culturală în favoarea literelor latine s-a stins şi au apărut analfabeţii de vârsta a treia care ştiu doar literele chirilice. Acum cu ce să luptăm: cu analfabetismul funcţional sau cu cel absolut?

Utilizarea tehnologiilor online, paradoxal, nu este un semn al lichidării analfabetismului funcţional. Infractorii cibernetici fac uz de realizările internetului fără a avea deprinderi de lectură. 80% dintre copiii din lume navighează nesupravegheaţi şi sunt victimele unor abuzuri nemaipomenite practicate de utilizatorii pornografiei infantile; cyberbullingul a devenit un fenomen obişnuit, iar noi vorbim despre crearea unui mediu online mai sigur.

Alfabetizarea şi participarea la evenimente culturale nu au fost în sine o dovadă a culturii nici înainte de 1990. Sociologii care au depăşit orizonturile statisticilor oficiale constată că standardele de calitate ale culturii intră în declin odată cu masificarea. Vechea deprindere a cititului se pare că rămâne monopolul unei elite intelectuale, în pofida politicilor de culturalizare a maselor.

The following two tabs change content below.