OAMENI ŞI CĂRŢI // 28 iunie şi înnoirile paradigmatice în biblioteconomie

Bibliotecara din sat m-a scăpat de prăşitul sub soarele amiezii în brigăzile şcolăreşti. Un grup de copii o însoţeam, cu biblioteca ambulantă şi cu concertul, pe câmp şi la livadă. Acolo am recitat din Petru Cărare:

„O, Dumnezeu, când m-ai făcut / Ce aluat ai pus în mine, / Doar la duşman de-mi caut scut, /

Supus fiind – să mă simt bine!!?

De ce nu lupt ca să ajung / Cu veneticul de-o putere? / De ce mi-e „frate” un străin?

Au nu e semn că neamul piere?”.

Dar de ce-mi aminteam de Petru Cărare şi de Maria Munteanu la seminarele zonale de formare continuă a bibliotecarilor? Pentru că mi-a plăcut firescul acelei colaborări între scriitor şi bibliotecar pentru ieşirea de sub dictatura paradigmei dominante. Vorbindu-le acum oamenilor despre necesitatea înnoirilor paradigmatice, mă îndoiesc că ele se vor produce doar prin Programul Bibliotecii globale Novateca, finanţat de Fundaţia Gates. Vom reuşi oare să rezolvăm, prin aducerea Internetului în biblioteci, problema nucleului de carte format după concepţiile vechii paradigme? Comunismul a distrus omul în profunzime, ruinându-i matricea culturală. Cartea lui Paul Goma despre epurarea bibliotecilor, „Astra”, este unul din documentele sociale credibile. Dar citiţi în LiterNet şi interviul lui C. Bădiliţă cu P. Barbăneagră despre „delirul progresului” şi veţi înţelege de ce am popularizat la aceste seminare ideile noii epistemologii despre ieşirea din paradigma iluministă.

Harta ca expresie a mentalităţii

Ce schimbări poţi observa din autocarul care te duce spre un raion sau altul? Inscripţia „Basarabia – pământ românesc” mâzgălită cu roşu sau acoperită cu var. „Casă de cultură” scris cu litere chirilice, ca şi o bună parte din fondul de carte al bibliotecilor. Pe marginile drumurilor s-au înmulţit crucile în locuri unde au decedat oameni după accidente rutiere. Şiragul lor eclipsează răstignirile tradiţionale, care tind să fie înlocuite, în sud, cu grupuri statuare din plastic instalate direct pe pământ – imitaţie naivă a icoanei Deisis.

În biblioteci vechea paradigmă te întâmpină prin „harta-strugure” a R. Moldova, nici măcar a Basarabiei de la 1812, pe care s-ar putea arăta cum a rămas din ce în ce mai împuţinată în timp, semănând cu o mână ruptă din trunchiul etnic românesc. N-am văzut în vreo bibliotecă harta României cu mâna aceea paralizată zăcând alături de trunchi (deşi este în vânzare harta cu cele două state româneşti).

Dovedim prin aceste lacune că nu avem o conştiinţă a pericolului dispariţiei, cel puţin cât avea pe timpuri Cărare. I-am auzit odată pe nişte cetăţeni maturi ai RM întrebându-se nedumeriţi: „Neujeli România-i mai mare decât Moldova noastră?”. Unora le-a părut normală absenţa lui Caragiale din manualele noastre, pe motiv că nu-i moldovean. Şi Teodor Mazilu poate fi neglijat, căci îl avem pe Gh. Mazilu al nostru…

Cum se-ncaieră paradigmele?

Ancheta naţională din 2008 a scos la iveală efectul „lecturii dirijate” în stil comunist asupra mentalităţii basarabenilor. În timpul seminarelor din iunie, am prezentat Raportul asupra anchetei, la care unii bibliotecari participaseră ca operatori de teren. Informaţia era necesară, întrucât 39 de şefi de la BN au afirmat în „Timpul” că lucrarea nu există. După ce am protestat prin două petiţii în legătură cu dispariţia inexplicabilă a lucrării prezentate spre recenzare şi publicare, directorul A. Rău (personaj din vechea paradigmă, odată ce s-a făcut comunist), mi-a intentat proces cerându-mi despăgubiri de 50 de mii lei. Timp de nouă luni, dl Rău nu a adus probe şi nu s-a prezentat la şedinţe în instanţă. Cererea i-a fost scoasă de pe rol fără să i se ceară socoteală pentru că şi-a bătut joc de un subaltern şi a blocat în continuare lucrarea sociologică.

Sunt uimită de ceea ce mi se întâmplă după ce am cerut ca justiţia să-i oblige pe cei 39 şi pe directorul A. Rău să publice dezminţiri. Dosarul este pasat de la un judecător la altul; se pierd sau nici nu sunt anexate la dosar o cerere reconvenţională din 4 aprilie şi probe depuse de mine în şedinţe sau la cancelaria Judecătoriei sectorului Râşcani.

Incidentul de la Ungheni, în ultima zi a seminarelor, spune totul despre paradigma în care se bălăcesc cei 39 plus 1 de la BN. În momentul când vorbeam bibliotecarilor despre structura raportului de anchetă, mă pomenesc împinsă din spate de colega Alla Panici, director adjunct voinic la BN, care a ieşit nepoftită să vorbească în locul meu, deşi nu a participat la cercetare. Fiind eu cu raportul în mână, n-a putut spune că nu există; intenţia era bruiajul, încercarea de a prosti oamenii din sală cu insinuări că lucrarea ar conţine „elemente subiective”. Bibliotecarii din sală poate erau ca Maria Munteanu şi nu aveau nevoie de dirijarea dnei preotese Alla Panici, care ne-a şocat cu aderenţa ei combativă la sindicatul comunist.

În vara lui 2011, o expoziţie antiromânească despre anii 1941-1944, realizată peste Nistru, la Râbniţa, a funcţionat mult timp la BN, fiind zilnic vizitată de elevi din şcolile ruseşti din Chişinău. De ce n-aţi fost atunci voinică, dnă Panici, să mă sprijiniţi în conflictul cu soţia directorului, care o făcea pe ghidul, asigurându-mă că are grijă să nu fie invitaţi elevi din şcolile româneşti?

Legendă poză: Poşta franceză a emis recent un timbru cu harta României având alături provinciile răpite de URSS la 28 iunie 1940

Nina NEGRU