Oameni buni // Grădina lui Pojoga

Butaşii de kiwi au rodit bine anul acesta

Vasile Pojoga din Paşcani, Criuleni, este printre puţinele persoane din Republica Moldova care pot să mănânce fructe din familia kiwi de la ele din grădină. Spune că nu sunt greu de crescut şi nu necesită o îngrijire specială. „Iese bună şi dulceaţa din aceste fructe, mai ales dacă adaugi şi curmale de China care cresc în grădina noastră”, spune Pojoga.

În grădina lui Vasile Pojoga, din comuna Paşcani, raionul Criuleni, găseşti de la mere, pere, căpşuni şi 28 de soiuri de viţă-de-vie până la fructe de kiwi şi curmale de China. „Aventura cu butaşii de actinidia sau kiwi, cum sunt cunoscute de toată lumea, a început acum şapte ani, când s-a solicitat importarea butaşilor de la Kiev. Atunci am cumpărat şi eu patru, trei femele şi un mascul, şi i-am sădit alături, pentru a fi posibilă polenizarea. Au dat anul acesta o roadă bună, din luna septembrie s-au copt primele fructe. Nu am reuşit să le consumăm pe toate şi au îngheţat pe copac”, susţine Pojoga, director al Institutului de Fitotehnie „Porumbeni”, din aceeaşi localitate.

Ocupaţie în grădină

Spune că fructele sunt gustoase, iar butaşii nu necesită o îngrijire specială. „E acelaşi tratament pe care-l aplici viţei-de-vie. Un plus este că nu sunt afectaţi de boli”, explică acesta. Pojoga susţine că ţine în continuare butaşii pentru nepoţica de trei ani, Ana Daniela. „De fapt, de când erau mici fetele mele, aveam de toate în grădină. Nu-mi place să se uite peste gard la vecini. Având casă la ţară, copilul trebuie să aibă mereu o ocupaţie în grădină. Aşa era la noi, din primăvară, când se coceau căpşunile, până toamna, când cădea ultimul măr din pom”, spune acesta.

În acelaşi timp, spune că vecinii se uită peste gard, le mai dă el câte un kiwi să guste, dar nu se încumetă să se apuce de crescut şi ei. „Trebuie să-ţi placă. Eu de mic sunt în acest domeniu. Pentru mine este o realizare deja faptul că au început să cultive pe lângă casă diferite soiuri de viţa de vie. Însă atunci când vine nepoţica mea, de fiecare dată se bucură să intre în grădină şi să găsească câte ceva bun. Şi iarna fructele îşi găsesc locul în borcane. Dulceaţa din kiwi şi curmale de China, pe care le cresc tot pe lângă casă, este delicioasă”, zice cu mândrie Vasile Pojoga.

Seminţe contrafăcute

Dragostea pentru pământ spune că o are moştenită de la bunei şi părinţi. „Sunt născut în Ciuciuleni, raionul Hânceşti. Buneii mei erau oameni gospodari, aveau o grădină în care găseai de toate, ce se putea la vremea aceea. Tatăl a lucrat ca magaziner în colhoz. Aşa că nimeni nu s-a mirat atunci când fratele meu a intrat la Universitatea Agrară de Stat din Moldova, iar câţiva ani mai târziu şi eu am devenit student tot acolo”, afirmă bărbatul.

Din 1982, atunci când după absolvirea studiilor a fost repartizat la Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg, devenit ulterior Institutul „Porumbeni”, a înţeles că acolo va fi casa lui. „În 1991, am susţinut teza de doctor în ştiinţe în testările ecologice, am fost timp de nouă ani colaborator ştiinţific, ocupându-mă de testarea hibrizilor ecologici. În 1999, am început să activez în cadrul Comisiei de stat pentru testarea soiurilor de plante. Cinci ani am fost vicedirector, alţi cinci director”, povesteşte Pojoga.

Din 2009, a revenit la primul serviciu, deja în calitate de director. „Institutul se ocupă în principal de crearea hibrizilor de porumb şi a soiurilor de tutun. Piaţa moldovenească este plină de seminţe contrafăcute. Noi trebuie să-i oferim ţăranului nostru posibilitatea de a cumpăra seminţe bune, ca ceea ce e scris pe ambalaj să se găsească şi în interior”, susţine Pojoga. „Am reuşit să luăm cinci brevete la seminţele de porumb, avem alte trei decizii pozitive şi cred că, într-o lună, vom avea alte trei brevete. Încercăm să stopăm contrafacerea seminţelor şi să avem drepturi de autor asupra hibrizilor noştri”, explică Pojoga.

Locul II

În acelaşi timp, în cadrul concursului „Topul inovaţiilor”, de anul trecut, a luat locul II pentru crearea hibridului de porumb „Porumbeni 461”. „Este munca întregii echipe care activează în cadrul Institutului nostru”, spune acesta cu modestie.

La cei 54 de ani ai săi, împliniţi pe 2 ianuarie recent, spune că cel mai mult îşi doreşte de la anul care a început să fie sănătos şi să poată continua lucrul început. „Vreau ca atâta timp cât voi fi director la Institutul Fitotehnologic să reuşesc să pun pe picioare o linie de procesare a seminţelor la „Porumbeni”. Am avut o datorie de peste patru milioane de lei şi degrabă vom scăpa de ea, aşa că este ceva bun”, comunică Vasile Pojoga.

În acelaşi timp, afirmă cu tărie că este o persoană fericită. „Sunt căsătorit de 30 de ani şi soţia mea, pedagog de profesie, mi-a fost mereu aproape. Cu ea împreună mă avânt în toate aventurile şi avem pe lângă casă o grădină plină cu de toate”, mărturiseşte bărbatul.

Fetele însă nu au luat nici drumul mamei, nici al tatălui. „Cea mai mare este economist”, spune Pojoga, iar vocea îi devină mai tristă. „Mezina a plecat împreună cu prietenul ei în Statele Unite ale Americii. O vedem o dată pe săptămână, în fiecare duminică, pe skype”, susţine acesta.

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)