OAMENI BUNI // Femeia dintr-o bucată

Timp de trei decenii a apărat limba română şi drepturile copiilor la studii de calitate, în Tiraspol, una din cele mai românofobe zone

Spre finele anilor ’80, a organizat primele două grupe de copii din familii de moldoveni, de vârstă preşcolară cărora a început să le predea limba română. I s-a propus o funcţie de conducere, cu un salariu mai bun într-o şcoală cu predare în aşa-numita limbă moldovenească în grafie chirilică, dar a refuzat categoric. Azi, continuă să locuiască într-o cameră de cămin în centrul or. Tiraspol, într-un mediu ostil, în care, spune ea, îi lipseşte în primul rând comunicarea şi cultura română.


E vorba de directorul adjunct al Liceului „Lucian Blaga” din or. Tiraspol, profesoara Raisa Pădurean. A absolvit cu trei decenii în urmă Universitatea din Tiraspol şi a rămas să activeze în această regiune. La începutul anilor ’90, odată cu începerea luptei pentru eliberarea naţională, a creat primele două grupe de copii din familii de moldoveni la o grădiniţă din Sucleia unde se vorbea în limba română. „Până atunci, existau numai grupe ruseşti, indiferent de naţionalitatea familiilor din care proveneau copiii, Moscova perpetuând astfel politica de rusificare. Părinţii erau mulţumiţi. Eu, însă, eram şi mai satisfăcută. Lucram în două schimburi, nu doream să vină altcineva să desfăşoare activităţi în grupa mea”, îşi aminteşte profesoara.

Liceul – oază a românităţii

Cele mai grave confruntări cu autorităţile secesioniste au avut loc în anul 1994, când a fost devastată şcoala cu predare în limba română din Tiraspol în care îşi desfăşura activitatea, apoi în 2004, când pretinsele autorităţi au întreprins acţiuni similare pentru a închide liceul cu predare în limba română. „În anul 1994, ziua, eram cu copiii la ore şi riscul părea mai mic, nu credeam că vor da buzna şi ne vor scoate cu forţa din instituţie, nopţile însă făceam de gardă cu părinţii. O parte din părinţi intrau şi se baricadau în liceu, o parte înconjurau liceul pe dinafară, veneau cu câinii de acasă. Niciodată nu ştiai la ce te poţi aştepta din partea separatiştilor. Dormeau pe rând, iar dimineaţa se duceau la serviciu”, îşi aminteşte Pădurean. Profesoara regretă că dosarul unicului liceu din Tiraspol cu predare în limba română, care a avut atât de mult de suferit în aceşti ani, s-a pierdut în drum spre CEDO. Dă vina pe neglijenţa celor de la Comitetul Helsinki. „Domnul Ştefan Urâtu şi-a cerut scuze de la noi, după ce ne-a întors recent mapa cu documente care ar fi trebuit să ajungă la CEDO. Dar ce ne facem cu aceste scuze în condiţiile în care au existat oameni care au avut de suferit, cum e cazul lui Ion Iovcev ameninţat în repetate rânduri cu moartea, cazul lui Alexei Gumaniuc, Tatiana Andrieş – persoane învinuite în 2004 că ar fi încălcat legislaţia transnistreană?”, se întreabă profesoara.

Teama pentru fiu

Din 2004, după ce împreună cu fiul Andrei au reuşit să facă 13 poze ale liceului, în timp ce acesta era devastat de soldaţii secesionişti, poze pe care a reuşit să le transmită mass-mediei din RM, preluate de agenţii internaţionale, s-a simţit filată. „Într-una din zile, eram în parc, m-am apropiat de un tip care simţeam că ne urmăreşte şi l-am întrebat: „Ce vrei?”, „De ce mă urmăreşti?”. Părea surprins şi nu mi-a răspuns nimic. Este dificil să trăieşti mereu într-o astfel de tensiune”, mai spune ea.

O lovitură pentru ea a fost şi arestarea fiului Andrei din curtea din faţa blocului de către reprezentanţii miliţiei transnistrene, pe motiv că acesta s-ar fi eschivat de la serviciul militar. „Cred că am îmbătrânit cu vreo zece ani în acea perioadă. A fost bătut peste rinichi şi forţat să semneze o foaie, dar a refuzat. Acasă s-a întors palid şi vreo trei zile a stat nemişcat în pat. Peste un an, la un control medical, am aflat că i-au fost mişcaţi din loc rinichii”, îşi aminteşte femeia.

Între onoare şi trădare

Raisa Pădurean, care e şi membru PL, a activat din 2007 până în 2011 în calitate de consilier municipal în cadrul CMC, Chişinău. Făcea naveta între Chişinău şi Tiraspol. În acea perioadă de ea s-a apropiat un consilier din partea partidului „Casa noastră – Moldova”. „Mi-a propus să părăsesc PL şi să trec la el în formaţiune în schimbul a două apartamente şi a unei sume impunătoare. M-a şocat, m-am gândit că un profesor munceşte o viaţă întreagă şi nu poate lua măcar un credit de la bancă, dar sunt oameni care jonglează cu astfel de sume aplicând diverse scheme şi căpătuindu-se pe căi mai puţin creştine. Am refuzat. A fost mai importantă onoarea mea şi a familiei, decât ceea ce îmi propunea consilierul”, crede profesoara. Cu toate acestea spune că, după ce i s-a terminat mandatul de consilier, se simte parcă uitată de colegii de partid. „Nimeni nu-mi telefonează să mă întrebe ce mai fac, cum o duc, chiar dacă ştiu că aici nu ne vine uşor şi orice cuvânt bun are menirea de a te încuraja”, spune ea.

Premiul Libertăţii

Vinerea trecută, Raisa Pădurean a participat la sărbătoarea JURNALULUI. A ridicat Premiul Libertăţii oferit în acest an elevului său, Alexandru Bejan, tânărul aflându-se în spital, iar mama acestuia neavând posibilitatea să se deplaseze la Chişinău. „A fost o mândrie pentru mine şi o bucurie să văd fericită familia atunci când am mers şi le-am înmânat acest premiu. Alexandru are mare nevoie de susţinerea noastră”, conchide profesoara.

 

The following two tabs change content below.