OAMENI BUNI // Cum e să fii pediatru în Africa

Elena Marcu de la Ungheni a asistat câteva mii de naşteri într-o maternitate din Sumbe, Angola

În fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la serviciu, Elena Marcu bea o ceşcuţă de cafea şi admira frumuseţea Atlanticului. „Îmi este dor de casă”, îşi spunea ea, dar o aşteptau viitoarele mămici din maternitatea din Sumbe. Astăzi, pediatrul de la Ungheni îşi aminteşte cu nostalgie de cei trei ani petrecuţi pe continentul african.

„Îmi imaginam că voi vedea colibe acoperite cu frunze. Mare mi-a fost mirarea când am văzut cum arată Africa”, a remarcat Elena Marcu. S-a dedicat întru totul medicinei, chiar în detrimentul vieţii personale. Nu regretă. Are o misiune importantă: salvează vieţi omeneşti.

Când a aflat că există o ocazie de a pleca pe alt continent pentru a practica aceeaşi meserie, nu a stat mult pe gânduri şi… s-a pomenit în oraşul Sumbe, Republica Angola, un orăşel african cu circa 33 de mii de locuitori, în care, în fiecare zi, se nasc cel puţin zece bebeluşi. „Spre deosebire de maternităţile din R. Moldova, la Sumbe, mămicile sunt externate după 12 ore de la naştere”, a menţionat Elena.

De la Ungheni în Africa

Nu a plecat singură în Africa. În 2006, mai mulţi medici de la Ungheni au fost repartizaţi în diferite oraşe din statele africane. Elena a fost foarte norocoasă pentru că a ajuns la Sumbe, un oraş situat chiar pe litoralul Atlanticului. „Am ajuns la ora unu noaptea. Am fost cazată într-un hotel de cinci stele care mi-a fost casă timp de trei ani. E foarte plăcut să adormi auzind valurile oceanului”, îşi aminteşte cu nostalgie femeia.

Profesionalismul medicului de la Ungheni a fost apreciat de pacienţii din Africa. În situaţii critice, ea reuşea să-şi menţină calmul şi să salveze vieţile nou-născuţilor. „Îmi amintesc un caz care a alarmat toţi medicii din maternitate. Viaţa unui copil era pusă în pericol pentru că s-a născut cu o hemoragie gastrointestinală”, povesteşte medicul. Fiecare minut era important. Elena a reacţionat prompt şi a salvat viaţa copilului.

„În Africa, asigurarea cu medicamente e limitată. Prin urmare, i-am făcut nou-născutului o transfuzie. A doua zi, am repetat procedura”, îşi aminteşte Elena. Spune că nu este nimic mai plăcut decât să vezi privirile mulţumite ale mămicilor care îşi strâng la sân copiii salvaţi.

„Calulu” şi lapte de la Timişoara

Ce se mănâncă în Africa? A gustat tot felul de bucate africane şi ne recomandă o reţetă care i-a plăcut: „Calulu este un amestec de tot felul de verdeţuri măcinate. În această salată, găsim şi frunze de cartofi şi fasole”.

Lactatele sunt de negăsit pe continentul african. Dar, într-o zi, uite că şi această poftă a fost împlinită. „Am fost serviţi cu lapte importat din altă ţară. Când am citit pe ambalaj, scria în limba română. E ciudat să fii în Africa şi să bei lapte adus tocmai de la Timişoara”, spune medicul.

Elena nu este căsătorită şi nu are copii. „Nu am avut timp să-mi formez o familie. Am absolvit colegiul, apoi facultatea, am început să lucrez, nici nu observi cum trec anii. Se spune că dacă femeia trece de 25 de ani, nu mai trebuie nimănui. Îmi pare rău că nu am familie, dar…” , după câteva clipe de tăcere Elena zâmbeşte călduros şi ne povesteşte despre clipele frumoase petrecute pe continentul fierbinte. A revenit acasă în 2010.

Este adevărat că este foarte cald acolo, că sunt foarte multe greutăţi, cu toate acestea, Elena îşi aminteşte cu plăcere de experienţa pe care a avut-o şi, dacă va avea ocazia să plece din nou, o va face cu certitudine.

Adriana Vasilcov

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău