OAMENI BUNI // Artă cu aromă de cafea

OAMENI BUNI // Arta adevărată este în inima fiecăruia şi nu are importanţă locul unde te-ai născut şi ai crescut

Dana Maxim şi Cătălina Bucos, eleve în clasa a IX-a la Liceul „Pro Succes” din capitală, confecţionează papioane, fac voluntariat, după cum spun ele, la postul naţional de radio, participă la un training în domeniul bloggingului şi desenează în zaţul de cafea. Spun că ar dori să trăiască şi să creeze în Moldova.

„Trei cafele şi puţin zaţ, într-o farfurie”, îi cerem chelneriţei, care ne priveşte mirată. Aşezate comod în faţa mea, două perechi de ochi mă privesc ştrengăreşte. În ciuda celor 15 ani – atât au Cătălina Bucos şi Dana Maxim, fetele sunt implicate în multe activităţi, de aceea încearcă să valorifice puţinele minute de relaxare pe care le au.

De la ghicit la desen

„Am auzit de desenele interesante pe care le lasă zaţul de cafea pe marginile ceştilor. Am fost dezamăgită, nu era nimic neobişnuit, nişte firicele de cafea, aşezate haotic. Ne-am apucat să le dăm o formă. Uneori se întâmplă să observăm un firişor, de la care ar putea porni o mână sau un soare”, explică Dana Maxim, savurând cafeaua adusă.

„Timp de patru ani am fost eleve la Şcoala de arte plastice pentru copii „A.V. Şciusev”, odată ce am absolvit şcoala, ne gândeam cum să valorificăm cunoştinţele acumulate. Deşi a apărut inconştient această pasiune, noi am dori să realizăm ceva deosebit”, completează Cătălina Bucos.

Primele desene efectuate de fete au fost un buchet de flori şi o femeie. „Ne-am gândit să desenăm repede ceva. Acel „repede” a durat două ore. Nu este uşor, sunt unele firişoare mici şi rebele, pe care trebuie să le „convingi” să stea acolo”, intervine Dana.

Tehnologia de a le păstra

Din păcate, desenele nu se păstrează pentru mult timp. „Căutăm o tehnologie care să ne permită să le păstrăm, dar încă lucrăm la aceasta”, spune Cătălina, care ne dă de înţeles că mai multe detalii referitor la acest subiect nu vom putea afla.

Deşi au 15 ani, susţin că le place cafeaua. Au început recent să savureze această licoare, dar părinţii nu le permit să exagereze. „Tata mi-a spus că va bea cafeaua mea şi-mi va da zaţul, doar să nu beau eu”, zice Dana.

Pasiunea pentru cafea şi desenul în zaţ o împart pe blogul lor, noitot.wordpres.com. „Am descoperit relativ recent bloggingul. Participăm la un training despre bloguri şi chiar din prima seară am venit acasă şi am deschis unul. Acolo vom posta tot ce facem noi nou. Chiar şi desenul pe care-l facem acum se va regăsi”, ne spune Dana, în timp ce mâinile-i aşază zaţul în ceaşcă, să iasă JURNAL. Cătălina, alături de ea, „meştereşte” semnul ziarului.

Radio de la şase ani

Atente la lucrul pe care-l fac, acestea spun că le place să fie implicate în diferite activităţi. „De la şase ani, sunt la postul naţional de radio. Deşi multora le pare că a fost demult, eu îmi amintesc de faptul că şi în 2004 noi lucram cu benzi care se rupeau. Acum e mult mai simplu. Am avut nevoie de o persoană cu idei şi i-am propus Cătălinei să fie şi ea. Spre fericirea mea, a acceptat”, comunică Dana, privindu-şi prietena.

Lucrează împreună la emisiunea pentru copii „Portativul fermecat”. „Suntem reporteri, am făcut vox-uri, reportaje, interviuri. Degrabă vom fi prezentatoare la „TineRadio”, fapt cu care ne mândrim”, intervine Cătălina.

Întrebarea ce vor face peste zece ani le ia prin surprindere. „Am vrea să ne cunoască mai multă lume şi să ajungem la un nivel avansat în pictura în zaţ, ca să li-l putem împărtăşi altor persoane. Da, la ora actuală, suntem singurele care lucrează cu zaţul. Mai sunt 27 de persoane care desenează în cafea, dar nu şi cu zaţul”, susţine Dana.

„De mică, mi-am dorit să fiu designer vestimentar. Acum am şi alte ocupaţii, dar mi-aş dori să aplic la un colegiu de design şi să devin un nume cunoscut în acest domeniu”, Cătălina îşi completează prietena.

Papioane tricolore la mare căutare

Poate acesta este motivul pentru care s-au apucat de confecţionat papioane. „Este o muncă în echipă, dacă putem să-i spunem aşa. Eu le cos, iar Cătălina le taie şi le dă o formă. La început, le coseam la maşina de cusut, dar am renunţat. Acum, sunt doar handmade, pentru că altfel simţi ţesătura când o faci de mână şi se aşază mai bine. Le facem în două culori, adică azi poţi să-ţi pui la gât un papion roşu, iar mâine – unul negru. La mare căutare sunt papioanele în culorile tricolorului. Numai noi facem aşa ceva”, susţine Dana.

Se gândesc că, atunci când vor reuşi să păstreze desenele, să facă o expoziţie. Dar îşi doresc să se întâmple în Moldova. „Acum câţiva ani, credeam că voi pleca la Paris, acolo unde, după părerea mea, se face adevărata artă. Acum, cred că arta adevărată este în inima fiecăruia şi nu are importanţă locul unde te-ai născut şi ai crescut”, spune Dana Maxim.

Plimbări cu role, în loc de discotecă

„Mulţi spun că la noi, ca să reuşeşti, ai nevoie de relaţii şi bani. Acestea vor veni cu timpul. Trebuie să acţionezi acum, când ţi-a venit ideea, nu mâine”, o completează Cătălina.

Cu toate că sunt ocupate, reuşesc să-şi facă timp pentru prieteni. „Ne place să ieşim în parc, să ne plimbăm, uneori cu rolele. Nu ne plac discotecile, cel puţin acum, poate în viitor se va schimba ceva. Dar ne place să dansăm. Încă de la şase ani, când făceam şcoala de balet, dansam, dar nu e neapărat să te duci la discotecă”, susţine Cătălina.

După două ore de vorbit şi de pictat în zaţul de cafea, fetele îşi prezintă desenul. De masă se apropie chelneriţa, care ia cu grijă cele două căni, lăsând-o pe a treia să-şi aştepte rândul.

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)