O-Zone, AIE, destine paralele // Observator

Scriu aceste rânduri înainte de şedinţa de joi a Parlamentului. Oricare vor fi rezultatele confruntării dintre fracţiunile AIE, va rămâne sau nu Marian Lupu în postul de spicher, se va destrăma sau nu Alianţa, este clar că proiectul AIE a eşuat definitiv. Deşi părea vie, Alianţa era moartă de la naştere, căci toată energia ei se consumă în van. Luaţi fiecare în parte, liderii AIE mai pot produce câte ceva, dar împreună – nimic. O permanentă stare de conflict, de antagonism mărunt, meschin e tot ce rămâne în urma lor. Chiar dacă se va mai menţine la putere, va mai exista formal, ceea ce nu este exclus, pecetea ratării, a impotenţei, nu va mai putea fi dezlipită de pe fruntea Alianţei.

Pe măsura speranţelor şi aşteptărilor imense, e şi dezamăgirea, lehamitea provocată de ea. Ne-au dezamăgit toţi liderii AIE ca unul, într-o măsură mai mare sau mai mică, despre nici unul dintre ei nu putem spune că a fost lucid, înţelept, că nu s-a lăsat antrenat în confruntări de ambiţii. Eşecul îi stigmatizează pe toţi împreună. Cu siguranţă, dacă nu ar fi fost Europa care a încercat mereu să-i tempereze, să le amintească de promisiunile lor electorale, AIE nu ar fi rezistat nici trei zile. Faptul că a ajuns, cu chiu, cu vai, până la această dată trebuie considerat un miracol.

Efectul negativ nu se măsoară doar în cifrele de rating electoral. Impactul demoralizator e mult mai puternic decât îl pot reflecta sondajele. Cel mai mult, după cum e şi firesc, sunt afectaţi tinerii care au investit atâta energie şi suflet în răsturnarea comuniştilor. La ce deducţii pot să ajungă ei? Că nu mai este nimic de făcut, că orice efort e zadarnic, că dacă trei politicieni nu sunt capabili să se stăpânească, să nu se păruiască în public, la ce să se mai aştepte, ce viitor mai poate avea RM?

Dincolo de înfrângerea politică, de faptul că compromite democraţia, AIE devine un simbol al neputinţei, al incapacităţii de a conlucra, a lipsei de viziune, care va marca societatea moldovenească pentru mulţi ani înainte. Suprapuse pe urmele negative ale ADR, urmele lăsate de Filat, Lupu şi Ghimpu în minţile moldovenilor nu se vor şterge repede. Ei ar trebui lipsiţi de cetăţenie şi alungaţi din RM, în primul rând Lupu cu Plahotniuc.

xxxx

Păstrând proporţiile, soarta AIE aminteşte întrucâtva soarta formaţiei O-Zone, care generase aşteptări mari, dar le-a ratat din motive cam de aceeaşi natură. Ea a murit mult înainte de a atinge apogeul posibilităţilor sale, dezamăgind milioane de oameni, în RM, România, dar şi peste hotare. Deşi din domenii complet diferite, păstrând, repetăm, proporţiile, aceste două entităţi cu mare potenţial pot fi înscrise în aceeaşi carte a marilor aşteptări neîndreptăţite.

Soarta formaţiei O-Zone a început să mă intereseze după o călătorie în Albania. Eram într-un autocar, venind de pe ţărmul Adriaticii, în drum spre Tirana, când am auzit la radio, după un şir lung de cântece în engleză, franceză şi italiană, familiarele vocalize „maiahi, maiahu…”. Luate fiecare în parte, vocile celor trei „ozonişti” nu erau ieşite din comun, nu impresionau în mod deosebit, era inconfundabilă, foarte vie combinaţia acestora. Ei se aflau abia la început de recunoaştere internaţională, potenţialul lor nu fusese epuizat, mai erau multe culmi de cucerit în domeniul lor, clubul fanilor „Numa” (aşa li se auzea străinilor fraza „Nu mă, nu mă iei”) abia se consolida în reţeaua Internet, când au anunţat surprinzător că se despart.

Cel de care a depins decizia, Dan Bălan, a făcut o eroare de calcul, crezând că ceilalţi doi colegi sunt un „balast” pentru cariera sa de mai departe. Succesul noilor sale proiecte nu poate egala succesul O-Zone, acestea fiind limitate în mod vizibil de datele sale vocale. De aceea este nevoit să caute colaborarea permanentă cu alţi interpreţi. Radu Sârbu şi Arsenie Todiraş îl completau în mod fericit. Dacă nu se grăbea, aveam azi o formaţie de talie europeană, mult peste popularitatea lui Zdob şi Zdub, care poate atrage, trebuie să spunem, doar o anumită categorie de public. Formaţia O-Zone a murit prematur, „sănătoasă”, nevalorificată până la capăt. Concurenţii săi au triumfat.

Fireşte, Dan Bălan a tratat proiectul O-Zone, ca pe unul personal. Şi avea tot dreptul. Căci, spre deosebire de liderii AIE, el nu făcuse campanie printre admiratori şi nu promisese nimănui nimic.

(N.N.)

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)