O toamnă cumplită

A venit toamna… O toamnă cumplită. După Aureliu Busuioc, a fost chemat în ceruri şi Glebus Sainciuc. Omul oraşului Chişinău, cel mai distinct cetăţean al Chişinăului, un mare artist al acestui oraş. Odată cu plecarea Sa începe să apună o întreagă epocă a Basarabiei şi a Chişinăului. Mai mult decât atât, ne-am pomenit, deodată, fără omul care ne privea în ochi şi ne desena ochii, ne desena chipul, ne desena pe noi cei adevăraţi. Cine nu s-a văzut pe sine într-un portret de Glebus Sainciuc nu s-a văzut niciodată. Cine nu s-a suprapus prin intermediul Maestrului peste propria imagine, adică peste sine, nu şi-a văzut niciodată propriul suflet.

Glebus Sainciuc a fost al tuturor, dar mai ales noi, toţi cei din jurul său, am fost ai lui. Ne-a purtat în imensul său geamantan, cărând peste tot chipurile noastre, modelate în măşti, ca pe nişte nimburi de care noi nici nu eram conştienţi că le avem. Iar acum, la plecarea sa în ceruri, simţim cum ne acoperă cu propriul său nimb, cu o caldă lumină ocrotitoare, pentru a ne avea mereu alături. Rari, foarte rari artişti prin Chişinău care să ne fi iubit atât de mult, răi-buni, aşa cum suntem. A venit timpul să-l iubim şi noi cu aceeaşi dăruire. Şi sunt sigur că iubirea noastră, cam târzie, faţă de Maestrul e o iubire pentru veşnicie. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

Nicolae Popa

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)