O seară exuberantă în Viena Divei

Într-o seară geroasă de februarie Filarmonica Naţională a oferit o grandioasă manifestare: „Viena Mariei Cebotari” cu genericul „Omagiu pentru divă”, în care a evoluat orchestra Filarmonicii în frunte cu un dirijor de excepţie din România – Mircea Holiartoc, şi soliştii de operă ai capitalei, Ecaterina Danu, Tatiana Costiuc, Marina Radiş, Zarui Vardanean, Liliana Marin, Ion Timofti şi Serghei Pilipeţchi.

Concertul a fost deschis de către Aurelian Dănilă, dr. habilitat în studiul artelor, cu o scurtă prezentare a biografiei cântăreţei. A amintit despre copilăria ei, talentul excepţional, debut, carieră, încheind cu o frază neobişnuită din poezia lui I. Filip: „Când moare un artist, devii mai singur, mai trist, mai înstrăinat…”.

Aplauze furtunoase, încă de la primele numere. Fiecare solist a uimit publicul cu virtuozitatea sa, timbrul vocii şi înfăţişarea clară a eroilor săi, iar orchestra a completat atmosfera sublimă creată sub bagheta măiastră a dirijorului, ce percepe într-un mod fascinant muzica. Sala a fost năvălită de un val exuberant de sunete armonioase.

Programul concertului a conţinut arii, duete, cvartete din muzica lui Gluck, Mozart, Strauss şi numere simfonice, şi anume Valsul din suita „Cavalerul rozelor” de Richard Strauss ce a umplut sala de aerul aristocratic vienez al sec. XX.

Un tenor deosebit, cu o voce rafinată, Ion Timofti, a transferat publicul într-o seară de vară vieneză, cu un parfum romantic, printr-o arie din opera „Cavalerul rozelor”. Un tablou complet diferit, cu un colorit specific oriental a redat orchestra prin „Dansul celor şapte voaluri” din „Salome” de Richard Strauss, o lucrare incomparabilă.

La finele concertului a evoluat un trio de soprane şi mezzo-soprană, etalând aceeaşi paletă sonoră strălucitoare. Muzica s-a topit în feeria scenei şi concertul s-a încheiat, dar… uluitor! Aplauzele au fost zdrobite de înalta şi incandescenta voce a Mariei Cebotari. Un enigmatic sentiment a cuprins sala, iar publicul s-a pătruns de supremaţia cântăreţei, de simplitatea şi naturaleţea ei, rămânând profund atins de muzica prea suavă a Divei…

Doina-Cezara PROCOPCIUC,

an. I, Catedra Teorie a muzicii şi literatură muzicală” a Colegiului Muzical „Şt. Neaga”