O scrisoare necunoscută a lui Pan Halippa

halippaAceastă scrisoare semnată de o importantă figură a Unirii din 1918, P. Cubolteanu alias Pan Halippa, a fost trimisă, în 1957, lui Nicolai Costenco. Am descoperit-o în arhiva scriitorului Nicolai Costenco. Cred că ar putea interesa nu doar cercetătorii.

Pan Halippa și-a redactat scrisoarea în chiar primele zile după eliberarea sa din detenție. Abia se întorsese din închisoare, după ce mai fusese „plimbat” câțiva ani și prin Gulag. În textul scrisorii se simte tensiunea și oboseala ca urmare a lungilor ani de detenție, întrezărim frica ce-i copleșise sufletul, grija pentru ziua de mâine, precum și regretul anilor pierduți prin închisori. Cu toate astea, scrisoarea scoate în evidență latura sa umană, grija părintească pe care a avut-o mereu vizavi de Nicolai Costenco și de generația tânără, de care se apropiase Pan Halippa în calitatea sa de director al revistei „Viața Basarabiei”. Deosebit de prețioase ni se par și informațiile de ordin literar și biografic.

Călina TRIFAN

Pan Halippa: „După atâtea rătăciri, mă găsesc în patrie”

Dragă Colea, în ziua Floriilor, m-am întors și eu acasă. După atâtea rătăciri, mă găsesc în patrie. Pe unde am trecut, am întrebat de tine, dar nu ți-am găsit urma. Venit acasă, am aflat că ești și tu în patrie și m-am bucurat mult că te îndeletnicești cu literatura. Lucrează, dragul meu băiat, mult și caută să te adâncești în probleme tot mai însemnate și de valoare veşnică. Cred că n-ar fi nici acum târziu să-ți iei și o licență în litere și publicistică, dar dacă aceasta te extrage de la o muncă mai directă în ale scrisului, fă cum crezi tu că este mai bine. Fedea mi-a spus că în momentele de față ești în preocupări dramatice. Și aceasta nu-i rău. Ba ar fi chiar foarte frumos ca tu să inaugurezi un gen de teatru nou, care să te scoată și pe tine și pe noi românii pe arena mondială. Eu unul mă mai gândesc la reluarea activității din trecut, dar deocamdată sunt epuizat și nu-s tocmai sănătos. Și nu-i de mirare: am îndurat mult și sunt la vârsta de 74 ani, dar deocamdată îmi revăd cele trei-patru caiețele cu versuri, pe care n-am dovedit să le plasez în revista noastră și nu le-am scos nici în volum. Îmi pare rău că nu m-am gândit la vreme. Mai regret și faptul că nu am reușit să-mi plasez la vreme și folclorul meu la Academie. Am arătat profesorului G. Călinescu proverbele mele, adunate timp de 40 de ani în Moldova de Răsărit. L-a impresionat mult colecţia mea; dar aceasta a fost șapte-opt ani în urmă, și acum nu știu dacă mă va mai ajuta să-mi știu păstrată și valorificată munca din tinerețe și pân’ la bătrânețe. Am fost un mic Mecena pentru toți pe care i-am văzut râvnind la porțile scrisului frumos, dar nu m-am gândit să-mi ocrotesc și munca mea. Cum voi putea să-mi clădesc un adăpost și pentru mine, încă nu știu. Tu ce mă sfătui să fac?

Te îmbrățișez. P. Cubolteanu (Pan HALIPPA)

30.04.1957

The following two tabs change content below.