O privire-laser asupra scenei în „Lumea după Hamlet”

Volumul „Lumea după Hamlet” de Valentina Tăzlăuanu, apărut la Editura „Lumina”, a fost scris, precum mărturiseşte autoarea, „pentru spectatorul care parcurge drumul de la simpla curiozitate la plăcere şi apoi la pasiunea pentru miracolul ce se naşte pe scenă, sub ochii lui avizi de miracole”. Anume ardenţa scriiturii, capacitatea de a surprinde cele mai vii manifestări ale energiilor creative în teatrul contemporan, de a explica modul în care se nasc şi se consumă combustiile actului spectacular sporesc atractivitatea acestei cărţi construite cu rigoare şi dexteritate.

Autoarea urmăreşte cu o privire-laser diverse componente ale procesului teatral din R. Moldova, evidenţiindu-le pe cele care conferă scenei vitalitate, prin adieri ale prospeţimii, ale înnoirii, ale adevăratei inspiraţii. Împărţit în capitole – „Paradigme şi contexte”, „Exerciţii de teatralitate”, „Perspective festivaliere”, „Shakespeare forever”, „Alte consemnări” – volumul se distinge prin integritate, el însumează reflecţii de un rafinament inconfundabil (marca Valentina Tăzlăuanu), dar şi informaţii relevante despre producţiile scenice reprezentative şi despre întruniri, dezbateri, evenimente artistice curente, ce au impulsionat evoluţia teatrului autohton din ultimul deceniu al secolului trecut şi de după anul 2000.

Un capitol de maximă originalitate este cel consacrat dramaturgiei basarabene, textele dramatice ale autorilor din generaţiile ’80 şi ’90 beneficiind de o analiză atentă, multiaspectuală, nuanţată. „Dramaturgia rămâne un punct sensibil în ecuaţia vieţii noastre culturale”, observă autoarea în eseul „Piese, teme, autori”, acesta încheindu-se pe o notă neaşteptat de senină: „S-ar putea ca anume piesele scrise azi să devină la un moment dat un ferment de creaţie şi pentru alte teatre de la noi. Cu condiţia ca acestea să dea dovadă de puţin realism. Sau să ştie exact ce vor în relaţia lor cu autorii, pe care nu vor putea să-i evite la nesfârşit. Chiar să nu înţeleagă că trag la aceeaşi şaretă?”.

Teatrul „Eugene Ionesco” îi datorează Valentinei Tăzlăuanu punerea în valoare, în spaţiul unui compartiment aparte, a spectacolelor sale de referinţă, unele dintre ele devenind deja istorie, dar o istorie în mişcare, ce-i dă şanse prezentului de a ieşi din comă. În „Shakespeare forever” găsim forme ingenioase de „a hamletiza” pe marginea diferitor subiecte legate de tendinţele teatrului modern universal. Iar revenind mereu la teatrul basarabean, Valentina Tăzlăuanu arată cum acesta „s-a dezvoltat la interferenţa dintre şcoala românească şi şcoala rusă (sovietică) care s-a suprapus pe o practică teatrală autohtonă”.

„Lumea după Hamlet” e un volum în care se pune miza pe calitate, stilul doct având drept contrapunct limpezimea, detaşarea, empatia cu creatorii de teatru.

Irina Nechit

The following two tabs change content below.