O prioritate naţională

MIRCEA-V.-CIOBANU

Aflu, de pe site-ul Uniunii Scriitorilor (apoi din „Revista literară”), despre o conferinţă privind creşterea şi descreşterea (sau: strălucirea şi mizeria) cărţii pentru copii. Deduc din stenogramă că avem literatură (avem chiar o „şcoală”), există însă şi mult moloz. Genul acesta de carte e cel mai solicitat, iar libertatea (blestemata de ea!) deschide calea veleitarilor şi impostorilor.

Soluţiile conferinţiarilor sunt însă… indicaţii date unor instanţe: „Elaborarea (de către cine?) unui mecanism de achiziţionare a cărţii pentru copii”; „Crearea unei comisii în cadrul Ministerului Educaţiei, în care (bien sûr!) să fie incluşi reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor, pentru evaluarea manuscriselor propuse spre editare pe baza bugetului de stat” (nu există cărţi editate „pe baza bugetului de stat”, fraţi scriitori!).

Unele articole din „rezoluţie” sunt categorice, d.e.: coordonarea obligatorie („printr-o decizie de Guvern”!) a planurilor de apariţii ale editurilor cu Uniunea Artiştilor Plastici şi cu Uniunea Scriitorilor. Sau – fiţi atenţi! – eliberarea ISBN-ului de către Casa (recte: Camera) Naţională a Cărţii doar după avizarea manuscriselor de către Uniunea Scriitorilor (sic!). Apropo, Uniunea Editorilor nu a fost invitată la conferinţă. Nici editurile cu bună experienţă pozitivă în domeniu: Cartier, Prut, Arc, Litera n-au fost prezente.

Îngrijorarea privind calitatea cărţii pentru copii e justificată. Dar vorbitorii au prezentat triumfalist starea de lucruri, mai ales acolo unde sunt implicaţi chiar ei. Iar tot răul s-ar fi aflat undeva în afara competenţelor lor. Glorios e descrisă şi perioada sovietică (când existau „consiliile artistice”). Or, şi atunci exista suficientă maculatură. Iar cele câteva fericite excepţii (cărţile lui Busuioc, Vieru, Romanciuc, Suceveanu) sunt prezente şi azi pe rafturi.

Tentativele de imixtiune în procesul editorial (o reminiscenţă totalitară) sunt nu numai ineficiente şi abuzive, ci şi aberante. Pseudoliteratura poate fi neutralizată doar prin prezenţa unor cărţi cu adevărat bune. Nonvaloarea e confundată cu valoarea aproximativă, nu cu cea autentică. Iar dacă ridicăm (pe de-a adevăratelea) ştacheta estetică, câte cărţi autohtone ar rămâne în top?

Soluţii există, ele pot fi eficiente, nu însă şi imediate. Prima este implicarea. Criticii producţiei editoriale proaste ar trebui să numească titlurile, editorii şi autorii care deranjează (in)estetic. Recenziile exigente (care l-ar orienta pe consumator) lipsesc, probabil din pudoare. Se confirmă o dată în plus: o critică fără coloană vertebrală proliferează o literatură falsă. O soluţie se află chiar pe terenul Uniunii Scriitorilor şi al organizatorilor saloanelor de carte: izgonirea fără milă a imposturii, demascarea rebutului literar, artistic şi editorial, refuzul de a acorda premii (câte dintre ele au acoperire în aur literar?) unor cărţi de valoare aproximativă.

Mai trebuie schimbată şi placa (tematică, şi scripturală), dacă vrem cărţi pe potriva timpului. Sunt necesare bineînţeles achiziţiile de carte, cu o selecţie riguroasă, efectuată de către o comisie exigentă şi credibilă, pentru completarea fondurilor bibliotecilor şcolare şi publice cu ediţii de calitate. Or, donaţiile înmulţesc maculatura din biblioteci (apropo, câţi participanţi la conferinţă s-au pronunţat asupra proiectului Legii Bibliotecilor?).

P.S. Spiridon Vangheli aduce un bun exemplu de atitudine critică a lui Grigore Vieru faţă de propriile texte, poetul rebutând, la o reeditare, 60 de poeme din 74. Mă întreb: care ar fi fost reacţia vreunui „monstru sacru” al literaturii de azi, dacă un critic i-ar fi rebutat, într-o cronică de carte, 80 la sută din producţie?

P.P.S. Soluţia absolută e varianta gazonului englezesc: trebuie găsită sămânţa bună şi solul potrivit. Dar abia după asta urmează condiţia principială: terenul trebuie îngrijit, zi de zi, vreo două sute de ani. O altă soluţie pur şi simplu nu există. Nicio conferinţă, nicio comisie şi nicio cenzură anonimă nu va schimba lucrurile într-o clipă.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)