O nouă fracţiune – de ce nu?

Faptul în sine al formării unei fracţiuni a deputaţilor neafiliaţi este supraestimat. Grupurile lui Dodon şi ale lui Mişin pot vota proiectele PLDM sau PD fără a se constitui în fracţiune.

Aşa că nu trebuie să ne grăbim să tragem concluzia că zilele PL în AIE sunt numărate. De ce nu i-am crede pe reprezentanţii PLDM şi PD că nu au de gând să „reformateze” AIE? Căci aceasta nu e atât de simplu, precum le pare unora. Vrabia mălai visează, iar Dodon – înlocuirea lui Ghimpu, însă, dacă ar fi fost posibil, lucrul acesta s-ar fi întâmplat mai demult.

În orice caz, până la interzicerea simbolurilor comuniste. Prea mult i-ar costa pe Filat şi Lupu o asemenea mişcare. Şi cu ce ar fi mai bun Dodon? Că este filorus? Nu ar fi o achiziţie care ar consolida cursul proeuropean al RM.

E adevărat, deocamdată, formaţiunile lui Dodon şi Mişin se menţin în afara campaniei de discreditare a UE, în sprijinul referendumului pentru aderarea la Uniunea Eurasiatică, ceea ce ar confirma ipoteza că sunt finanţate din alte surse decât PCRM. (Curios e că în Declaraţia programatică a PSRM nu se pomeneşte despre UE, dar nici despre CSI.)

Dacă Dodon şi Mişin insistă atât de mult să fie recunoscută fracţiunea lor, dl Ghimpu ar trebui să încerce să profite de această situaţie, nu să se solidarizeze cu Voronin împotriva lor. Dar înainte de aceasta trebuie să insiste asupra unei poziţii comune a fracţiunilor AIE în această chestiune. Şi dl Valeriu Streleţ nu trebuie să se grăbească să le facă socialiştilor un cadou atât de valoros, cum este fracţiunea. Una din condiţiile care i se pot pune lui Dodon, de exemplu, ar fi cooperarea în cadrul Consiliului Municipal, participarea consilierilor socialişti la alegerea viceprimarilor şi şefilor de direcţii ale Primăriei Municipiului Chişinău.

Paul Borzac