O naţiune are nevoie de modele

ISTORIA PRESEI // Emanuil Gavriliţă a fondat primul ziar de limbă română din Basarabia

În adolescenţă, prin anii 1965–1968, îmi plăcea mult să citesc cărţi din celebra colecţie „Jizn’ zameceatelnîh liudei” („Viaţa oamenilor iluştri”), editată la Moscova. Intram în bibliotecă şi mergeam direct la raftul ce adăpostea acest gen de cărţi. Alegeam personalităţi apolitice din cultura rusă şi cea universală – cântăreţi, actori, compozitori etc.
Mi-aş fi îndreptat privirea în primul rând spre personalităţile culturale moldovene, dar acestea lipseau cu desăvârşire. „Înseamnă că nu le avem ori sunt mai puţin importante”, gândeam atunci cu mintea mea de copil dezinformat de şcoala sovietică.

Ştiu astăzi că le avem şi sunt foarte importante. Şi mai ştiu că ni s-a ascuns trecutul românesc. După 1990, am studiat, citit şi auzit destule ca să-mi dau seama de multitudinea valorilor spirituale româneşti şi să scap definitiv de sentimentul inferiorităţii faţă de „fratele mai mare”, cultivat cu sârguinţă de şcoala sovietică.

O naţiune are nevoie de modele ce dăinuie în timp. Necesitatea elaborării şi coordonării unei acţiuni de stat în vederea studierii vieţii şi activităţii personalităţilor basarabene este evidentă. Deocamdată, această activitate este una voluntară, bazată pe iniţiativă şi entuziasm, afinitate între cercetători şi protagoniştii studiilor şi mai puţin rezultatul unor proiecte de stat. Credem că studierea personalităţilor basarabene trebuie să devină una din priorităţile guvernului Filat, chiar dacă acesta este împovărat de restanţele regimului Voronin.

Gândurile de mai sus – rodul trăirilor subsemnatei în ultimele două decenii – au apărut în mintea mea în martie curent, când mi-am dat seama că pe 10 iunie 2010 se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Emanuil Gavriliţă. Societatea era cât pe ce să treacă cu vederea acest eveniment, în afara celor de la Biblioteca Naţională, care l-au semnalat în Calendarul Naţional pe 2010.

Această personalitate excepţională s-a născut pe 11 august 1847 în satul Nicoreşti, judeţul Soroca, şi a decedat pe 10 iunie 1910 în satul Băxani, acelaşi judeţ, potrivit datelor indicate pe monumentul funerar din Băxani.

O mare realizare a acestui luptător basarabean a fost editarea ziarului Basarabia, publicaţie care le-a dat mare bătaie de cap rusificatorilor ţarişti în perioada mai 1906 – martie 1907, cum le dau astăzi bătaie de cap rusificatorilor comunişti Capitala, Jurnal de Chişinău, Literatura şi arta, Timpul, Ziarul de Gardă. Publicaţia respectivă a constituit obiectul preocupărilor ştiinţifice al multor cercetători, precum Iurie Colesnic, Maria Danilov, Sergiu Grossu, Vasile Malaneţchi, Gheorghe Negru, Dinu Poştarencu, T. Spataru, Ion Varta ş.a.

Ion Pelivan, unul dintre colaboratorii publicaţiei, scria într-un articol publicat la 1938 în revista „Viaţa Basarabiei”: „În legătură cu mişcarea obştească din Rusia, apare în 1906 la Chişinău, sub conducerea inimosului naţionalist Manolache Gavriliţă, avocat, prima gazetă moldovenească cu titlul „Basarabia”. În jurul ei se grupează tot ce avea tineretul nostru mai de seamă în ceea ce priveşte cultura, conştiinţa naţională şi patriotismul. În gruparea aceasta se oţelesc caractere de luptători naţionalişti, aci se cristalizează idealul nostru de dezrobire, de unire şi de împroprietărire”.

Sunt adepta jubileelor care ne mobilizează, adepta jubileelor-fapte. Ultima dată Emanuil Gavriliţă a fost omagiat în anii 30-40 ai secolului trecut de o pleiadă de unionişti care luaseră de la el lecţii de românism – Ştefan Ciobanu, Pantelimon Halippa, Theodor Inculeţ, Ion Pelivan ş.a. Regimul sovietic a aşternut uitarea peste numele „naţionalistului şi exploatatorului” Gavriliţă.
Destrămarea imperiului sovietic l-a readus în circuitul istoric. Însă, până în 2009, nu s-a organizat nicio acţiune comemorativă, dedicată acestui precursor. Consider că avem şansa şi suficient timp pentru a întreprinde o serie de acte reparatorii în 2010!
Invităm instituţiile de stat să se autosesizeze, căci societatea civilă întreprinde deja câte ceva. Un simpozion „Gavriliţă”, o monografie „Gavriliţă”, o stradă Gavriliţă, o placă comemorativă „Gavriliţă”, o placă comemorativă pe fosta clădire a ziarului „Basarabia” (în cazul în care mai există), reeditarea colecţiei ziarului „Basarabia” – este ceea ce poate face statul în memoria lui Emanuil (Manolache) Gavriliţă şi a echipei sale.

Maria Vieru-Işaev

Din scrisoarea secretă, expediată de Aleksei Haruzin, guvernatorul Basarabiei, ministrului rus de Interne, preşedintelui Consiliului de Miniştri, Piotr Stolîpin, descoperită de istoricul Gheorghe Negru în Arhiva Istorică de Stat a Rusiei din Sankt Petersburg (adresa nr. 1190, din 15 iulie 1906): „Ziarele editate în limba moldovenească, în special unul din ele, «Basarabia», profitând pe larg de libertatea presei, admite permanent articole pentru care este acţionat în judecată… Acest ziar, publicat pe banii unor cetăţeni români, locuitori ai României ce urmăresc scopuri româneşti-iredentiste, este intens difuzat în localităţile săteşti şi reprezintă un pericol deosebit…

În dezvoltarea presei periodice moldoveneşti şi a orientării ei actuale, întrevăd un pericol serios atât pentru contribuţia la revoluţionarizarea populaţiei săteşti, cât şi la educarea ei în spiritul gravitării spre România. Raportând despre aceasta Excelenţei Voastre, în adresa cu nr. 1316 din 13 iulie, nu pot să nu menţionez, a doua oară, că unica modalitate raţională de luptă cu răul inevitabil constă în editarea unui organ de presă pentru popor în limba moldovenească, pe banii guvernului” (acesta fiind viitorul ziar „Moldovanul”, editat de Gheorghe V. Madan, n. M. V.-I.).