O mamă cu nouă copii condamnată la cinci ani de puşcărie


„Vă rog frumos, eliberaţi-mi soţia. Eu nu mai pot să ţin piept greutăţilor”

Un răvaş care nu te poate lăsa indiferent a venit pe adresa redacţiei JURNAL de Chişinău. „Da, sunt vinovată, dar am făcut-o pentru că nu aveam cu ce-mi hrăni copiii”, ne scrie o mamă a nouă copii. Pentru a afla povestea acestei femei îndurerate am păşit pragul penitenciarului nr.13 din Chişinău, unde, în prezent, se află femeia care a dat viaţă a nouă copii, ultimii fiind gemeni de un an şi şase luni.


Deşi are 34 de ani, greutăţile pe care i le-a pregătit soarta pot fi văzute pe faţa-i îmbătrânită mult prea devreme. Adusă de un gardian, deţinuta Valeria Curarari se simte ruşinată că, în loc să ne povestească despre eroismul ei de femeie care a născut nouă copii, este nevoită să vorbească despre situaţia în care s-a pomenit. Nu-şi poate stăpâni lacrimile:„De două luni şi jumătate nu mi-am văzut copiii, de două luni şi jumătate plâng în fiecare zi”. Valeria a fost condamnată la cinci ani de închisoare pentru că a împins-o necesităţile şi a vândut „o mână” de pai de mac unui tânăr din oraşul Donduşeni. „Sunt sigură că a fost trimis de poliţişti. Am fost condamnată mai înainte condiţionat pentru că am vândut pai de mac unui consătean. Ei ştiau că am mac în grădină şi mi-au organizat această capcană”, consideră condamnata.
Sătenii, cei care cunosc familia Curarari, sunt de aceeaşi părere. „E o femeie foarte bună, numai că se lasă uşor influenţată”, a menţionat Maria, o locuitoare a satului Târnova, Donduşeni. Astăzi, toţi o compătimesc pe Valeria, deşi până la reţinere se mândreau că au în sat o familie atât de tânără şi atât de numeroasă.
„Daţi-mi voie să-mi iau rămas bun de la copii!”

Pe 1 noiembrie acum un an, aproximativ la ora 14:00, Valeria a fost chemată la poartă de un tânăr de 25 de ani despre care ştia doar că este din Donduşeni. „Soţul era la lucru cu ziua. Eu stăteam cu copiii acasă. Am văzut că mi s-a terminat laptele praf pentru gemenii care pe atunci aveau doar şase luni. Bani nu mai aveam. Cum credeţi, e posibil să creşti nouă copii cu 3000 de lei ajutor social?”. Valeria înţelege că a făcut o greşeală că a vândut tânărului cele 80 g de pai de mac, dar ce poate să facă o mamă atunci când îi plâng copiii de foame? Peste două zile, dis-de-dimineaţă, oamenii legii au venit să aresteze mama care a săvârşit o crimă. I-a rugat doar atât: „Daţi-mi voie să-mi iau rămas bun de la copii!”. Valeria are patru fete şi cinci băieţi, cel mai mare copil, Rima, are 13 ani. „I-am spus să aibă grijă de frăţiorii mai mici şi am urmat poliţiştii la procuratură. Mi-am recunoscut vina, dar atunci nu ştiam că o să mă condamne la atâţia ani”, regretă femeia.

Încă jumătate de an femeii i s-a permis să stea acasă, până cei doi gemeni au împlinit un an şi două luni. A urmat arestul, procesul de judecată şi verdictul: cinci ani şi două luni departe de casă, de soţ şi de copii. Soţii Curarari nu au avut bani să achite un avocat bun şi s-au „mulţumit” cu apărătorul care nu solicită remunerări pentru serviciile prestate. Drept rezultat, Valeria nu a reuşit să conteste sentinţa instanţei de fond şi s-a ales cu pedeapsă care prevede privaţiune de libertate. „Am întârziat cu câteva zile”, plânge femeia.

Primii paşi, fără mama

Magistraţii de la Curtea de Apel Bălţi au respins recursul declarat de Valeria Curarari împotriva sentinţei Judecătoriei din Donduşeni din 20 martie 2012, deoarece termenul limită de contestare a fost 16 martie. Nu i-a convins nici procurorul care a încercat să le explice judecătorilor că inculpata este analfabetă. Decizia a fost irevocabilă, deoarece Valeria are studii medii. „Nu ştiu ce să fac? Am sunat ieri acasă, soţul mi-a spus că gemenii sunt cam bolnăviori. Unul a răcit, pe celălalt îl doare burta”, spune alarmată mama.

Valeria nu a văzut cum micuţii săi, Radu şi Marin, au făcut primii paşi, noutatea i-a spus-o soţul la telefon când femeia a sunat acasă. Cel mai mult mama îşi face griji pentru fiica cea mai mare, Rima. Fata refuză să meargă la şcoală. „Colegii o râd. Spun că mama ta este în puşcărie. Doamne fereşte dacă păţeşte ceva, nu-mi voi ierta! E fată şi acum are o vârstă dificilă. Cui să se plângă. Tatălui nu-i poate spune totul”, plânge Valeria. Nici copiii mai mici, care merg la grădiniţă, nu au fost scutiţi de priviri răutăcioase şi replici dureroase. Educatorii au anunţat tatăl să nu le mai spună copiilor unde este mama. „Acum ei cred că sunt la spital. Sunt gata să îndur foamea, să nu ies din casă, numai să fiu alături de copiii mei”.

„Aţi văzut-o pe mama? Mama e bine? Când va veni acasă?”

Soţul în grija căruia au rămas patru fete şi cinci băieţi nu-şi vede capul din greutăţi. Plânge. „Nu mai pot. Vă rog mult, eliberaţi-mi soţia. Îmi este foarte greu”, ne spune printre lacrimi bărbatul. S-a bucurat de venirea pe lume a fiecărui copil. Şi-a spus de fiecare dată că îi va putea pune pe picioare pe toţi, însă condamnarea soţiei l-a adus într-o stare de disperare. „Nu mai avem nevoie de nimic, numai să vină Valeria acasă”, imploră Ion Curarari.

Pe copii i-am găsit acasă. „Aţi văzut-o pe mama? Mama e bine? Când va veni acasă?”, ne-a luat la întrebări Silvia, fiica mijlocie. „Dacă o mai vedeţi, spuneţi-i că o iubim tare-tare şi cât mai repede să se facă bine”, a adăugat fata. Copiii au primit recent o scrisoare de la mama: „Rima, Liuba, Silvia, Samira, ascultaţi de tata, învăţaţi bine, să mâncaţi, aveţi grijă de frăţiorii mai mici. Vedeţi să meargă toţi la grădiniţă. Mama vă iubeşte şi degrabă va veni acasă”.

Mama a scris şi numeroase scrisori la Curtea Supremă de Justiţie, preşedintelui Nicolae Timofti, Ministerului Protecţiei Sociale şi Familiei şi speră că rugăminţile unei femei cu nouă copii vor ajunge la urechile celor care ar putea să o întoarcă acasă, la copii. „Se apropie sărbătorile de iarnă, toţi copiii, în noaptea de revelion, vor primi cadouri, vor fi îmbrăţişaţi şi sărutaţi de mama, dar ai mei…”, Valeria nu-şi poate imagina că anul 2013 îl va întâlni în puşcărie.

Svetlana Panţa

The following two tabs change content below.