O lumânare pentru o muribundă

Selsovet, aşa ar trebui să fie numite primăriile R. Moldova, deoarece acestea nu se întreţin singure, ci pe banii altor oameni decât cei din satele lor. Doar selsovetele erau ţinute de la centru. Despre istorie? Da, iarăşi despre istorie! Când naiba vom învăţa noi, prostănacii, această disciplină?… Imediat după ocuparea Basarabiei, sovieticii au deschis un raion la trei cătune, iar în fiecare bortă câte un selsovet, o lighioaie cu o droaie de funcţionari şi politruci, menirea cărora era să îi ţină în frâu pe localnici, să bage teama în ei cum ai vârî frica într-un câine care icneşte la şoptitul stăpânului său. Din cauza că URSS nu i-a mai putut ţine pe aceşti câini, nu mai putea să le plătească simbrie, a sucombat. Şi a apărut R. Moldova, trebuia să apară ceva… Şi cum sovieticii nu au putut construi nimic fără teamă, Voronin a trecut din nou la raioane, selsovete şi câini. Se ştie că o lighioaie, oricât de cuminte ar fi, devine la foamete de nestăpânit, deci, câinii trebuia înmulţiţi. Aşa a crescut numărul funcţionarilor guvernului ajungând astăzi la 25.000! Şi din nou nu ajunge simbrie, de data aceasta pentru alt muribund, RM. Acum aceasta trebuie să alunge javrele ori să-şi aprindă lumânarea.

The following two tabs change content below.