O ferventă promotoare şi apărătoare a limbii române

 

Cu Maria Iliuț și Valeria Peter-Predescu, la Soroca, septembrie 2008

Valentina Butnaru, preşedinte al Societăţii „Limba Noastră cea Română”, s-a născut la 3 septembrie 1958 în satul Vorniceni (Străşeni), într-un frumos şi pitoresc sat de codru, cu vechi tradiţii, cu oameni primitori şi cu suflet mare. Denumirea satului Vorniceni este legată de numele lui Ion Inculeţ, preşedinte al Sfatului Ţării şi a Republicii Democratice Moldoveneşti, care a avut moşie la Vorniceni.

Am cunoscut-o pe Valentina Butnaru în timpul desfăşurării celui de al doilea congres al Societăţii, când am devenit membră a acesteia. Mai târziu, pe la sfârşitul anilor ’90, când eram în funcţie de director al Centrului Naţional de Terminologie (CNT), am convenit cu dumneaei să facem unele activităţi în comun, legate de implementarea limbii române literare în viaţa cotidiană a basarabenilor. Am participat activ la seminarele numite unele „de marţi”, altele „de joi”. Seminarele şi colocviile erau susţinute de savanţi, scriitori, profesori universitari ş.a. Menţionăm aici pe Valentin Mândâcanu, Alexandru Gromov, Anatol Ciobanu, Dumitru Irimia (Iaşi), Anatol Eremia, Vlad Pohilă şi mulţi alţii. Această echipă destul de numeroasă a fost constituită şi mereu încurajată de inimoasa şi distinsa doamnă Valentina Butnaru.

Dumneaei organiza şi dirija cu o deosebită seriozitate aceste extraordinar de frumoase şi utile întruniri pentru cei care erau dornici să înveţe limba română exemplară, să cunoască mai bine cultura, adevărul istoric şi tradiţiile noastre strămoşeşti. La asemenea seminare sau colocvii, întruniri sau şezători, cum le mai numeam noi într-un limbaj mai popular, am participat cu diversă tematică de studiere a limbii române, a terminologiei de specialitate, a onomasticii naţionale, a scrierii corecte în acte a numelor de persoană şi a numelor de localităţi, a întocmirii mai multor documente ordinare şi oficiale. De obicei, aceste întruniri se terminau cu donaţii de carte şi de dicţionare terminologice de specialitate din partea Societăţii şi a CNT.

La Biblioteca „Ovidius” de la Telecentru, unde director era dna Elena Butucel, de asemenea o pasionată apărătoare a limbii române, a istoriei şi a culturii naţionale, adesea am luat parte la lansări de carte, la şedinţele cenaclurilor de poezie, la şezătorile cu diferită tematică, la aniversările unor personalităţi ş.a.m.d., toate organizate şi dirijate de omagiata noastră, mereu activă şi plină de energie şi entuziasm.

Încântătoare, plină de graţie, feminitate şi nobleţe sufletească, distinsa doamnă Valentina Butnaru, te fascinează şi prin graiul şi vorba-i dulce, te impresionează prin cunoştinţele şi vasta-i erudiţie în mai multe domenii ce ţin de istoria şi tradiţiile seculare ale poporului român, dar şi de durerile şi soarta vitregă a românilor basarabeni. Dacă cineva ne-ar întreba ce o caracterizează mai mult pe omagiata noastră, i-am răspunde succint, în câteva cuvinte, care şi reprezintă chintesenţa acestei personalităţi basarabene – dragostea de neam, de limbă şi de adevăr.

În zi aniversară, îţi urăm multă sănătate şi noi realizări întru prosperarea idealurilor noastre comune, dragoste în familie şi de la cei dragi sufletului şi inimii tale generoase şi iubitoare de oameni. Să rămâi mereu alături de problemele şi destinul limbii române şi să ne fii un adevărat „general” şi scut al limbii române. Să nu uităm nicicând cuvintele acad. Nicolae Corlăteanu: „EU CRED, CRED SINCER ÎN IZBÂNDA LIMBII ROMÂNE ŞI A NEAMULUI ROMÂNESC!”

Albina şi Ion Dumbrăveanu

Nici iluzii, dar nici deziluzii

Cu prof. univ. Anatol Ciobanu și cu prof. Nadia Pruteanu, noiembrie 1997, la Congresul II al SLNR

Acum aproape un sfert de veac, pe când, în Sala de festivităţi a Pedagogicului „Ion Creangă”, în prezenţa unor distinse personalităţi, colaboratori ştiinţifici, scriitori, medici, oameni de cultură, cadre didactice, studenţi, îşi ţinea lucrările Congresul de constituire a Societăţii „Limba noastră”, poetul durerilor noastre Grigore Vieru dădu glas cutremurătoarei pentru vremurile de atunci poezii „Limba noastră cea română”. În aplauzele frenetice continui ale sălii, îşi croieşte drum spre scenă acad. Silviu Berejan şi, întorcându-se spre sigla Societăţii, care înfrumuseţa fundalul scenei, propune să o completăm cu cuvintele maestrului: „Limba noastră cea română”. Un nou val de aplauze zgudui sala. Valentina Butnaru, autoarea sigură a siglei, îşi rodea unghiile de emoţie că nu o inspirase intuiţia la timp.

Mi se lăuda deunăzi cineva că este pentru prima oară când avem în calitate de viceministru al Apărării o femeie. Nu e adevărat, i-am spus: noi demult avem un ministru al Apărării Naţionale o femeie. În Oastea Limbii Române a lui Grigore Vieru acest ministru al Apărării Limbii Materne este Valentina Butnaru. Nu degeaba un simpatizant a numit-o „general al limbii române” (în locul lui, aş fi avansat-o de la gradul de comandor, pe care-l deţine de jure şi de facto, direct la cel de „mareşal”).

Formal, pe rol de vioara a doua după preşedinte, de fapt Valentina Butnaru a fost, iar după plecarea acestuia, a rămas inspiratorul şi perseverentul promotor al tuturor acţiunilor de trezire a conştiinţei unităţii de limbă, istorie şi neam a românilor basarabeni (conferinţe, mese rotunde, întâlniri cu scriitori, istorici, lingvişti, cu elevi, serate tematice, festivaluri, recitaluri, comemorarea înaintaşilor, relaţii cu asociaţiile şi instituţiile culturale din Ţară, donaţii de carte românească pentru biblioteci etc.), pe care le-a întreprins pe parcursul timpului sus-numita Societate.

Sociabilă, respectuoasă, competentă, principială, perseverentă, neezitantă în momente de răscruce, dedată plenar cauzei nobile pe care şi-a asumat-o conştient, are o capacitate sui-generis de a se apropia de oameni, indiferent de vârsta, notorietatea, caracterul acestora, de „a-i mobiliza la muncă” în numele cauzei. Nu e de mirare că n-au putut să-i refuze niciodată solicitările personalităţi de caracter precum acad. Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, Alexandru Moşanu, prof. Anatol Ciobanu, Ion Dumeniuk, Dumitru Irimia, Anatol Eremia, Albina Dumbrăveanu, Gheorghe Palade, Ion Negrei, scriitorii Grigore Vieru, Alexandru Gromov, Argentina Cupcea, Vladimir Beșleagă. Face minuni cu bibliotecarele din oraşe şi sate în ceea ce priveşte educarea copiilor în spiritul dragostei de neam şi de Ţară, întreţine relaţii de colaborare cu despărţămintele „Astrei”, cu alte societăţi de cultură şi civilizaţie românească din Ţară şi din lume (în 2012, împreună cu dna Maria Tonu, preşedintele Comunităţii românilor basarabeni din Ontario, au editat, în Canada, un florilegiu de articole consacrate lui Grigore Vieru, „Poetul din stele”). Cum toată viaţa noastră în Basarabia nu e decât o luptă permanentă pentru menţinerea fiinţei naţionale, Societatea combativă „Limba noastră cea română” este, prin preşedintele ei, alături de alte asociaţii culturale şi istorice naţionale, semnatara multor avertismente şi apeluri privind probleme fundamentale ce ţin de existenţa noastră ca neam, către imperturbabila şi obtuza conducere a republicii.

Valentina Butnaru este un publicist cu pană ascuţită şi suflet de poet, un mare şi, în acelaşi timp, extrem de modest patriot, aderent la Consiliul Unirii. Articolele Domniei sale te emoţionează prin sinceritate, pasiune, coparticiparea la aspectele abordate, te fac să te cutremuri când îţi dai seama cât de indiferenţi suntem faţă de valorile perene ale umanităţii şi cât de implacabil se scurge timpul când trecem prin viaţă ca Vodă prin lobodă. Îndrăgostită de artă şi de tot ce e sublim, scrie cu dragoste şi pasiune despre oamenii dragi şi faptele lor nobile, fie aceştia părinţii noştri sau ai prietenilor de lângă noi, colegii sau eminescologul Dumitru Irimia cu jurnalele sale nepublicate, mult pătimita, dar neînvinsa Anița Nandriş-Cudla, renumitul cenaclu „Flacăra” al lui Adrian Păunescu din anii ’80, cu care am crescut şi noi, „Folclor”-ul lui Petre Neamţu, Rapsodia vieneză a lui Victor Kopacinski, colegii ziarişti pe care i-am pierdut în ultimul an…

La 20 de ani de activitate a Societăţii pe care cu devotament o conduce, îndurerată, ca şi mulţi dintre noi, de plecarea unor oameni devotaţi ideii de românism, dragi şi apropiaţi sufletelor noastre, de pierderile şi ratările pe care le-am suferit în luptă din cauza mai-marilor noştri, optimista, curajoasa şi plina de speranţă Valentina Butnaru se lăsa furată de umbra unei uşoare nostalgii, ba chiar afirma că ne-am fi consumat entuziasmul, energia şi speranţa. Nu, dragă Valentina, nu ni le-am consumat.

Şi chiar dacă nici pentru mine ziua de 31 August nu e una de sărbătoare, căci lupta pentru limbă şi neam continuă, cum îi plăcea să spună lui Ion Dumeniuk, încrederea în izbândă nu avem voie să ne-o pierdem. Căci ne întreabă ce mai facem pentru propăşirea neamului, din mormintele de lângă noi şi de departe, de sus, din ceruri, bunicul dumitale, Vasile Costin, mama, Claudia Costin, înaintaşul consătean Ion Inculeţ, Ion Dumeniuk, Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, Eugen Coşeriu, Dumitru Irimia, Elena Vasilache, Nicolae Costin, Ion Vatamanu, Leonida Lari, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Lidia Istrati, Vasile Vasilache, Valentin Mândâcanu, Aureliu Busuioc, Alexandru Gromov, Anatol Codru, Anatol Ciocanu, Gheorghe Vodă, Mihail Dolgan, Gheorghe Ghimpu, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Vadim Pirogan, Glebus Sainciuc, Valentina Hristov, Ada Mihailovschi, Anița Nandriş, Constantin Bobeică, Victor Bucătaru…

La mulţi şi fericiţi ani, dragă Valentina! Nu ne dăm bătuţi. Să ne însuşim Lecţia de la cei plecaţi şi să ne trăim viaţa pe cont propriu. Lupta continuă.

Nicolae MĂTCAŞ

15.08.2013