O eventuală criză social-religioasă?

REPERE SPIRITUALE // Deşi Alianţa credea că se va confrunta în mare parte cu o criză economică şi politică, iată că se iţeşte şi una social-religioasă, care trebuie gestionată cu mare atenţie

În spaţiul public, mai ales în cel rural, Republica Moldova pare a fi o ţară foarte religioasă. Evenimentele culturale de la sate includ, de multe ori, elemente religioase importante. Ridicarea unei biserici sau înfrumuseţarea acesteia sunt evenimente întâlnite des. Şi mediile urbane sunt caracterizate de un număr relativ mare de biserici, care continuă să fie construite. Moldovenii merg la slujbe, respectă multe sărbători religioase (în special cele legate de nume de sfinţi) şi postesc. O majoritate absolută a populaţiei este botezată şi căsătoriile sunt oficiate în biserici.

În general, însă, pentru majoritatea populaţiei, participarea la acţiunile religioase are mai mult un caracter de ceremonie fără impact semnificativ asupra comportamentului cotidian. Numărul bisericilor în sate este des rivalizat de numărul barurilor, al discotecilor, al familiilor destrămate, al crimelor şi aşa mai departe. În plus, cel puţin până acum, religia nu a prea influenţat actul de guvernare în sensul că politicienii nu au pretins motive religioase pentru implementarea unor politici publice şi autorităţile religioase au preferat să trăiască într-un fel de relaţie cel puţin de prietenie cu politicul.

Până acum, religia nu a prea influenţat actul de guvernare

Timp de cele două decenii de independenţă, moldovenii par să fi ajuns la un fel de acord tacit în privinţa rolului religiei în societate: toată lumea nu a negat că religia este importantă, dar nici nu prea a exagerat importanţa acesteia. Prin urmare, în special în spaţiile urbane, a existat întotdeauna un element laic important în sensul că lumea s-a comportat în mare parte fără a căuta ghidajul Bisericii în majoritatea chestiunilor din viaţa lor.

În ultimii câţiva ani, însă, două fenomene importante au apropiat mediul religios de cel politic. În primul rând, societatea moldovenească a fost martora unor demonstraţii publice al câtorva grupări ortodoxe mai radicale decât mainstream-ul din ţară. Aceste grupări s-au mobilizat, de obicei, împotriva unor evenimente pe care le-a perceput ca anti-ortodoxe sau ca manifestări ale unui fel de liberalism occidental ateu: legile prea permisive în privinţa avorturilor, paradele gay, numerele de identificare din buletinele de identitate, prezenţa menorei evreieşti într-un loc pe care l-a considerat prea vizibil, şi articolele pe care le-a considerat o blasfemie (cum s-a întâmplat în cazul ziarului „Timpul” din 2007). În al doilea rând, fosta putere comunistă, prin virtutea creării “verticalei puterii”, a înţeles foarte bine că îşi putea consolida puterea printr-o apropiere de autorităţile religioase. Acest lucru era extrem de important în special fiindcă PCRM-ul, din cauza numelui, era uneori criticat ca un partid ateu. Într-o ţară în care mai mult de 95 de procente din populaţie se considera ortodoxă, o astfel de critică era un punct de slăbiciune foarte mare. Vladimir Voronin a ştiut, însă, să evite aceste critici. Postul TV Moldova 1 relata foarte des despre activităţile religioase ale puterii comuniste. Ctitoria lăcaşurilor sfinte devenise în 2009 un fel de element inevitabil al actului de guvernare.

Schimbarea puterii a creat un context în care Biserica nu şi-a găsit încă locul

Consecinţele acestor două fenomene au dus la o prezenţă mai mare a chestiunilor religioase în spaţiul public din Moldova. Unii lideri religioşi au început să facă comentarii despre unele chestiuni sociale, cum ar fi avortul care sunt extrem de sensibile din punct de vedere politic. Mai important, Biserica ortodoxă, în special Mitropolia Moldovei, care este subordonată Patriarhiei Ruse, s-a obişnuit să fie un element important în mediul politic după ce a fost curtată cu multă abilitate de PCRM.

În 2010, schimbarea puterii a creat un context în care Biserica nu şi-a găsit încă locul. Este clar că Alianţa nu va repeta curtarea intensă a Bisericii din perioada comunistă, din simplul motiv că este mai fragmentată şi mai puţin interesată de crearea unei verticale a puterii. Am putea spune că AIE, coaliţia de guvernare, în comparaţie cu guvernul PCRM, nu are o strategie clară de relaţie cu Biserica. Acest lucru a creat un vacuum important în care, iată, au început să apară actori politici ca Valeriu Pasat care înţeleg potenţialul politic acordat de o apropiere de mediul religios. Posibilitatea unui referendum în privinţa predării obligatorii a Bazelor Ortodoxiei este o “trambulină” politică bună.

O Moldovă mai religioasă ar putea fi mai puţin entuziasmată de UE

Problema este, însă, că plecarea comuniştilor de la putere şi, deci, dispariţia principalului “peţitor” politic al Bisericii Ortodoxe din Moldova a condus şi, probabil, va conduce, la apariţia unui număr mare de politicieni care vor încerca să folosească mediul religios pentru a se lansa în politică. Acest lucru riscă să distrugă consensul despre care am vorbit mai sus şi să facă societatea moldovenească mai puţin liberală în privinţa unor chestiuni sociale, cum ar fi legislaţia privind avortul şi divorţul. O mare parte a societăţii moldoveneşti – în special grupurile urbane, educate, şi prooccidentale – s-ar putea să nu privească aceste posibilităţi cu ochi buni. În plus, Uniunea Europeană spre care aspiră Chişinăul, devine mai laică pe zi ce trece (cel puţin în ceea ce priveşte comportamentul creştinilor). Astfel s-ar putea să apară altă sursă de conflict pe lângă multe altele în mediul politic din Chişinău, ca să nu mai vorbim despre o posibilă turnură spre antioccidentalism mediată de Biserică. O Moldovă mai religioasă s-ar putea să fie o ţară mai puţin entuziasmată de UE, mai pro-rusească (unde fenomenul apropierii politicului de religios a fost mult mai intens decât în Moldova), şi mai puţin dispusă să ofere concesii în spaţiul public.

Deşi Alianţa credea că se va confrunta în mare parte cu o criză economică şi politică, iată că se iţeşte şi una social-religioasă. Această chestiune trebuie gestionată cu mare atenţie.

Cristian Canţîr

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău