O confesiune florală

Magnetizante sfere de păpădii uriașe ale căror umbreluțe-semințe ne privesc cu sute de ochi curioși, flori de mac etalându-și arogant staminele negre – omuleți cu ochi, stuful vibrând sub mângâierea vagă a unei brize, uriașe flori de nufăr încremenite în splendoarea lor ancestrală, oferind inocent privirii cununa aurie a staminelor, delicate flori de caprifoi surprinse într-o haotică mișcare, luleaua turcului desfăcându-și gura roșietico-gurmandă…

Ne aflăm la expoziția de pictură VISUAL HERBARIUM inaugurată în incinta cafenelei Up-Town de pe str. Pușkin din Chişinău în prezența a sute de amatori de pictură. Autoarea pânzelor, Vasiluța Vasilache – absolventă a Universității de Arte din București, cunoscută publicului avizat și ca organizator de evenimente culturale, iar publicului mai tânăr ca neobosită amfitrioană și animatoare a atelierelor de desen și pictură Cocoșul Roșu – ne invită să redescoperim prin cele unsprezece pânze în culori acrilice o lume vegetală familiară, parte a cotidianului, dar pe care, poate, în graba noastră și cu ochiul blazat de artificiile modernității, o trecem cu vederea.

Îndrăgostită de culoare și compoziție, artista reconstruiește o lume – fantastică, surprinzătoare – a plantelor-florilor folosind aparenta simplitate a formelor geometrice: unghiuri, sfere, cercuri, forme ovaloide, conuri, puncte, linii sinuoase – conjugate cu o complexă paletă de culori pure, distincte, sublimate, ce ne trimit cu gândul la Paul Gauguin, un precursor al artei moderne, artistul care tratează tabloul ca pe un vitraliu (Louis Hautecoeur) și care, prin căutarea acordului tentelor nealterate, contribuie enorm la crearea unei noi formule artistice: simbolismul pictural. Dar și la Henri Matisse, strălucit exponent al fovismului, maestru al culorilor pure , sau la Gustave Klimt, decoratorul austriac care optează pentru spațiul fără profunzime populat de motive decorative de un cromatism rafinat.

 

De bună seamă, în tablourile expuse rolul culorii este capital. Artista este mai puțin interesată de realismul acesteia, alegând să subordoneze culoarea emoției artistice: iarbă oranj-roșie-albă-lavand-albastră, frunze albastre cu nervuri negre sau verzi, trestii albastre sau violet. Opulența cromatică intensă, proaspătă, precum și aranjamentul liniilor și al formelor geometrizate conferă pânzelor forță expresivă, grandoare și eleganță. O altă calitate de menționat este simțul măsurii, armoniei, nimic nu este în exces în această acumulare de forme, linii şi culori, ceea ce denotă un profund instinct decorativ.

Dimensiunile neobișnuite ale florei, vraja ei par să ne sugereze că asistăm de fapt la ceva mai mult decât un simplu herbarium academic. Denumirile savante ale tablourilor, adevărat dedal pentru orice neinițiat în ale latinei, te duc până la urmă într-o lume feerică, plină de senzualitate, vigoare masculină (stuf, usturoi, moțul-curcanului) și delicatețe feminină (păpădie, zorele, floare de caprifoi).

Aceste lucrări fascinante au fost concepute într-un loc încărcat de spiritualitate – casa scriitorului Vasile Vasilache, bunicul artistei, dar și fostă casă a familiei Șciusev.

 

P.S. Vernisajul expoziţiei a avut loc pe 20 octombrie. Simultan, la Uniunea Scriitorilor din Moldova se producea un alt eveniment cultural: lansarea „Jurnalului” scriitorului Vasile Vasilache. Evenimentele nu au fost concertate, pur şi simplu, aşa s-au aliniat aştrii.

Cezaria Vasilache