Nuntă fără socri mari

Niciuna dintre fetele cu care încerca să lege Leonid prietenie nu era pe placul mamei sale

Leonid şi Eva trăiesc o intensă poveste de dragoste. Sunt împreună de 11 ani, au un băieţel de opt ani, dar au făcut nunta abia acum. Le-a stat mereu de-a curmezişul drumului mama lui Leonid, care n-a dorit-o pe Eva de noră. De fapt, niciuna dintre fetele cu care încerca să lege prietenie Leonid nu era pe placul acestei femei. Orice fată care îi devenea prietenă băiatului, pentru ea, era urâtă, neisprăvită.

Se crede dublura fratelui decedat

De ce? Leonid nu-şi poate explica nici până astăzi. A crescut într-un mediu protejat mai mult de tata şi de două surori mai mari. Tată-său i-a dat cele mai valoroase sfaturi, mamă-sa l-a ţinut mereu la distanţă. Surorile ziceau că mamă-sa s-a închis în sine din ziua în care l-a dus la cimitir pe un alt frăţior care murise la numai cinci luni, pe care tot Leonid îl chema în amintirea bunelului de pe tată. Eroul nostru se consideră dublura acelui frate care a murit nevinovat şi e convins că, de acolo de sus, de printre îngeri, el îl ajută în fiecare clipă.

De câţiva ani, de printre stele, îl veghează şi tatăl său, care l-a iubit, a iubit foarte mult muzica populară şi tradiţiile şi a cântat într-o formaţie artistică de amatori. Leonid n-a fost un copil sfânt. A făcut tot felul de prostii în adolescenţă, însă tatăl său a ştiut să-l atragă pe drumul cel bun. L-a lăsat să-şi petreacă timpul prin cluburi, să facă toate genurile de muzică. Şi, fără să-l forţeze, fără să-i impună ceva, l-a atras încet-încet spre muzica populară, l-a învăţat să muncească astfel încât a devenit un om grozav de muncitor. Îşi câştigă banul cântând pe la nunţi, dar şi muncind de dimineaţă până în seară oriunde se poate face un ban. Tot ceea ce face e vocaţie şi har moştenite de la taică-său.

happy-family-245110Eva îl cere în căsătorie pe Leonid

A cunoscut-o pe Eva la 19 ani, când taică-său era încă în viaţă. Fata avea atunci 16 ani. Împărtăşeau aceleaşi idealuri şi concepte de viaţă. Frumoasă, cu un suflet mare şi bun, ea a fost cea care l-a cerut în căsătorie după mai bine de un an de relaţie de dragoste. Era într-o zi de duminică, se plimbau prin parc.

În timp ce se priveau ochi în ochi, nebuni de fericire, ea i-a zis. „Vrei să fii soţul meu?”. Iar el, cu un gest nebunesc, a strâns-o în braţe şi i-a răspuns: „Da, din tot sufletul!”. Mai bine de o lună şi ceva numai despre căsătorie vorbeau la telefon şi atunci când se întâlneau. Când a considerat că a sosit ziua potrivită, flăcăul a respectat tradiţia, s-a dus la viitoarea mamă-soacră şi a cerut fata de nevastă. Mama fetei i-a binecuvântat şi i-a spus lui Leonid că e bucuroasă să-l ştie de ginere, că, deşi îl vede pentru prima dată, i se pare că îl cunoaşte de când lumea şi pământul.

Numai mama băiatului n-a vrut să audă de această căsătorie. A luat o atitudine ostilă faţă de fiu şi iubita lui. Nu i-a permis s-o aducă acasă mireasă, o vorbea de rău pe oriunde avea ocazia. Tatăl lui Leonid, stâlpul şi statornicia familiei, căuta prin toate mijloacele posibile să împace situaţia. I-a ajutat pe copii să închirieze o garsonieră şi le-a spus să mai aştepte cu nunta. Era convins că, până la urmă, mama îl va înţelege pe fiu, îi va respecta alegerea şi vor face o nuntă mare şi frumoasă, cum visa demult. Dar n-a fost să fie. Peste un an, secerat de o boală necruţătoare, tatăl lui Leonid a murit, iar relaţia dintre mamă şi fiu a început să se clatine şi mai tare.

După dispariţia tatălui, Leonid a fost nevoit să renunţe la facultate din cauza lipsurilor materiale. Mama n-a vrut să-i dea niciun ban din economiile pe care le făcuse răposatul tată. I-a spus să se descurce cum poate dacă nu a ascultat-o. A continuat şi continuă să se poarte cu el brutal şi cu aroganţă.

Ocrotit de fratele înger din ceruri

După trei ani de relaţie, când Eva l-a adus pe lume pe Petrişor, lipsurile şi nevoile muşcau din toate părţile. Toate rudele i-au întins câte o mână de ajutor, numai această mamă nu. Leonid povesteşte: „Nu ştiu ce vrea, întrebaţi-o pe ea. N-o judec, eu nu judec pe nimeni. Aşa mi-o fi fost sortit, dar nu mă plâng pe soartă. Le mulţumesc Domnului şi frăţiorului din ceruri!

Am trecut de mai multe ori prin momente când mi se părea că viaţa mea se duce de râpă şi de fiecare dată am simţit că sunt ajutat de fratele înger. În momentele grele îmi apare în vis ca să-mi aducă liniştea, puterea, pacea, ca, a doua zi, să mă trezesc cuprins de o mare mulţumire sufletească şi să-mi vină de undeva numaidecât fie o ofertă pentru un câştig bun, fie un ajutor. Am fost încercat de mai multe ori.

O să vă dau un singur exemplu. Odată, ne întorceam de la Chişinău, eram cu Eva. Pe drum s-a produs un accident. Toţi cei care se aflau în microbuz au fost răniţi, numai eu cu Eva n-am fost atinşi, n-am avut măcar o zgârietură. Sunt mai mult decât convins că frăţiorul de acolo de Sus m-a ocrotit şi de această dată. Îl văzusem în vis.

Am o sumedenie de asemenea exemple. Cred şi simt că trăiesc aici pe pământ şi viaţa lui. Am o soţie minunată, un copil minunat. Nimic întâmplător. Sunt născut în aceeaşi zi cu soţia şi copilul a venit pe lume de ziua noastră! Încercările care se abat spre familia noastră vin să ne întărească convingerea că eu şi Eva suntem născuţi unul pentru altul. La necaz şi la greu, pot plânge în braţele ei, iar ea poate plânge pe umărul meu.

Când a murit tata, nu în braţele mamei am plâns, ci în ale soţiei. Tata m-a susţinut întotdeauna, el îmi lipseşte cel mai mult…”

Nuntă ca în basme

După 11 ani de viaţă în comun, Eva şi Leonid, care continuă să se iubească cu patimă, au considerat că a sosit momentul potrivit să îmbrace şi ei hainele de mire şi mireasă, să facă o nuntă frumoasă aşa cum fiecare din ei a visat. (După câteva luni de muncă în Rusia, au adunat banii necesari.) Calmi şi foarte hotărâţi în ceea ce şi-au propus să facă, au analizat cu minuţiozitate fiecare detaliu ca să iasă până la urmă o nuntă ca în poveşti, cu toate tradiţiile şi obiceiurile de nuntă, cum îşi dorise şi răposatul tată. Pregătirile au durat câteva luni.

Deşi au avut din nou de luptat cu orgoliile mamei, care încerca să le pună beţe în roate, Leonid şi Eva au ştiut, au simţit că va fi minunat. Şi visul lor s-a împlinit, nunta a fost ca în basme. Foarte veseli, energici şi cu poftă de viaţă păreau toţi nuntaşii când îi vedeau pe miri relaxaţi şi radiind de bucurie, alături de fiul lor Petrişor, care a făcut această zi şi mai specială pentru toată lumea. Doar mama lui Leonid nu s-a bucurat, ea n-a fost invitată la marele eveniment din viaţa fiului său.

The following two tabs change content below.