Numărătoare fără sfârşit // LANSARE

„Numărătoarea începe cu doi./ Unul nu este numărabil” – cine dintre cititorii de poezie (o categorie de elită a publicului, pe care orice naţiune trebuie să şi-o cultive mai abitir decât Zadig al lui Voltaire în propria grădină) nu îşi aminteşte aceste versuri ale lui Nichita Stănescu?!

Cartea Poeziei 2011 (responsabil de ediţie – Nicolae Popa), Arc, 2011, venea aşadar să reînnoade firele unei tradiţii ce se încetăţenise în Republica Literelor din Basarabia în anii ’70-’80 (să fie oare de vină doar „interminabila tranziţie” că ea a fost abandonată în ultimele două decenii?! Şi asta după ce tocmai poeţii au readus alfabetul latin şi limba română la ele acasă!), şi totodată anunţa – prin gura poetului Arcadie Suceveanu, preşedintele USM: „Pe viitor, ne vom strădui ca apariţia Cărţii Poeziei să coincidă temporal cu Primăvara Poeţilor, eveniment ce se derulează în fiecare an în mai multe ţări din Europa, concomitent, în ultima săptămâna a lunii aprilie” – un început de rânduială sezonieră. (Semn al sincronizării malurilor, în aceeaşi perioadă vedea lumina tiparului antologia lui Claudiu Komartin şi Radu Vancu, Cele mai frumoase poeme din 2010, Tracus Arte, Bucureşti, 2011, incluzând şi câţiva autori basarabeni.) Mai mult decât promisiunea unei reveniri în forţă a desantului liric, acum ceva mai rărit, Cartea Poeziei 2012 se vrea expresia acestei continuităţi de fond – generaţii de creaţie şi individualităţi artistice, formule tradiţionale şi limbaje (post)moderne, clasici în viaţă şi tineri încă nedebutaţi în volum, toate îşi află locul între coperţile acestei corăbioare de hârtie cu pretenţia – îndreptăţită, sper! – de Arcă a lui Noe (că de plute ale Meduzei ne-am cam săturat cu toţii).

Înainte de a fi lansată la apă, se cuvine să precizez principiile după care am asamblat – acesta-i cuvântul! – Cartea Poeziei 2012. Gândită drept un fel de navă-amiral a anului literar ce s-a scurs, am reprodus pe de-o parte (la babord, să zicem) cele mai frumoase poezii apărute în volume, cu precizarea titlului şi editurii, pe de-altă parte (la tribord, dacă tot am mers pe acest limbaj marinăresc) am selectat din presa periodică cele mai frumoase versuri din 2011, iarăşi cu indicarea revistei de unde le-am preluat. În felul acesta, aducem un binemeritat omagiu autorilor şi editorilor de poezie, punem în valoare publicaţiile respective, şi totodată anunţăm de pe acum „condiţiile de participare” la Odiseea Cartea Poeziei 2013. Cum era şi firesc, la prora antologiei am plasat invitatul de onoare al prezentei ediţii – dar şi al Uniunii Scriitorilor din Moldova la Sărbătoarea Limbii Române –, marea poetă română contemporană Ileana Mălăncioiu, care şi-a marcat prezenţa în agora printr-un recital de excepţie, echivalent cu o publicare, la Librăria din Centru din Chişinău. La fel, Dumitru Matcovschi – poetul anului 2011 – constituie o prezenţă deosebită, marcată ca atare în economia cărţii. Simetric, la pupă sunt de găsit mai multe referinţe critice la autorii prezenţi în volum – ceea ce înseamnă că, orice s-ar spune, critica de întâmpinare şi-a făcut datoria pe durata anului.

Din păcate, nu am explorat poezia „spaţiului virtual” – domeniu mult prea haotic, pentru a-l „procesa” dintr-o ochire într-un termen restrâns, de unde şi absenţa unor nume valoroase ce s-au ilustrat mai degrabă pe bloguri & site-uri literare. Ştiu că zorii erei digitale bat demult în ecranele monitoarelor, iar primele e-book-uri ale autorilor basarabeni se şi vând pe mapamond; dacă insist totuşi asupra unor texte tipărite, în vederea unei antologii imprimate, o fac pentru a întârzia despărţirea de „Era Gutenberg”, cea care a marcat civilizaţia noastră. La urma urmei, doar un poet aparţinând trup şi suflet acesteia (Stephane Mallarmé) putea da naştere unui vers de-o asemenea frumuseţe: „La chair est triste, hélas! et j’ai lu tous les livres” („Carnea e tristă, vai! şi-am citit toate cărţile”, trad. Ştefan Aug. Doinaş)!

Selecţia propriu-zisă s-a făcut în urma unor „(re)lecturi încrucişate” – le mulţumesc şi pe această cale colegilor mei Eugen Lungu, Mircea V. Ciobanu şi Lucia Ţurcanu –, având în vedere nu atât poetul, cât poezia. Altfel spus, distincţiilor şi titlurilor de toată mâna, am preferat versul inspirat şi necontrafăcut, fie că a ţâşnit liber, fie că a fost rostit în „metru antic”. Surprizele au venit atât din partea unor autori consacraţi, redescoperiţi cu această ocazie, cât şi din partea unor tineri, acum în plină afirmare.

 

Emilian GALAICU-PĂUN

The following two tabs change content below.