„Nu vreau să lucrez într-o ţară unde munca mea nu e apreciată”

Interviu cu Alexandra Conunova, violonistă, laureată a concursurilor naţionale şi internaţionale

Născută în 1988 la Chişinău, Alexandra Conunova a absolvit Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”. A studiat vioara în clasa Galinei Buinovschi. A cucerit Premiul I la Concursul Internaţional de Interpretare Violonistică „Remember Enescu”, Bucureşti (1997), Premiul I la Concursul Internaţional Кloster Schontal, Germania (2003), Premiul I şi Premiul Simpatia Publicului  la cel mai prestigios Concurs Internaţional de Vioară „Queen Sophie Charlotte”  din Mirow, Germania (2008) etc. Din 2008 e solistă a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” din Chişinău. În 2011, fiind învingătoare a concursului „Deutsche Instrumenten-Musik Fond”, obţine dreptul de a cânta timp de un an la vioara Santo Seraphin.

–      Dragă Alexandra Conunova, ce crezi despe şcoala violonistică din R. Moldova?

Cea mai bună e şcoala violonistică în frunte cu dna Galina Buinovschi, pentru mine ea este cel mai bun pedagog din R. Moldova, iar discipolii domniei sale cuceresc cele mai importante premii la concursurile internaţionale de prestigiu. Galina Buinovschi munceşte cu devotament, are foarte multă răbdare şi e ca o mamă iubitoare pentru discipolii săi.

–      Muzica a fost vreodată un chin pentru tine?

Nu, nu a fost un chin. Muzica e arta cea mai înaltă. Acolo unde se termină cuvintele, începe muzica. În orice domeniu, trebuie să depui o muncă enormă pentru a obţine perfomanţă.

–      Cum ai obţinut vioara Santo Seraphin şi prin ce se deosebeşte aceasta de o vioară obişnuită?

Vioara Santo Seraphin e din Cremona, datează din 1735. Mi-a oferit-o Fundaţia „Viaţa muzicală” din Hambrug. Santo Seraphin a fost elevul lui Niccolo Amati din Cremona, un lutier celebru. Este mai uşor să cânţi la o astfel de vioară, sunetul e mai natural, dimensiunile o fac mai comodă pentru violonist. Aceste particularităţi le înţelege un specialist, dar un ascultător neavizat nu simte diferenţa. Peste un an, voi încerca să prelungesc contractul pentru această vioară şi sper să reuşesc.

–      Care sunt preocupările tale în prezent?

Am fost angajată ca maestru de concert în secţia de viori a Orchestrei de Cameră din Lausanne, Elveţia. Voi avea nişte concerte în Franţa şi în Italia, dar un pic mai târziu. Anul acesta termin Conservatorul din Hanovra şi am foarte mult de lucru. În paralel, am concerte la Filarmonica Naţională din Chişinău. Pentru mine, e mereu o plăcere să revin acasă, e şi o ocazie de a-mi revedea familia. Provin dintr-o familie de intelectuali cu o bogată tradiţie culturală. Străbunelul meu, Alexandru Fetcu, a fost şi directorul Filarmonicii, şi al Teatrului de Operă, şi preşedinte al Uniunii Muzicienilor, era foarte implicat în viaţa culturală a republicii. Mama mea, Elena Conunova, e muzicolog, de fapt, în familia mea, toţi sunt profesori universitari, de aceea simt o mare responsabilitate faţă de ei.

–      Îţi doreşti să devii primă vioară într-o orchestră?

Da, de ce nu? Alţi solişti nu iau în considerare posibilitatea de a lucra într-o orchestră, fiindcă se cred extraordinari. Dar eu ştiu că aş putea să fac atât o carieră solo, cât şi să cânt într-o orchestră foarte bună. Repertoriul orchestral e mult mai vast, mai bogat şi mi-ar face plăcere să lucrez într-o orchestră. Nu exclud această variantă pentru viitor.

–      Dar nu la Chişinău?

În niciun caz. Pentru că aici nimeni nu are nevoie de cultură, autorităţile nu sprijină cultura, nu le pasă de ea. Pot să-i număr pe degete pe oamenii devotaţi culturii în R. Moldova. Nu vreau să lucrez într-o ţară în care munca mea nu e apreciată la adevărata ei valoare. Artiştii noştri nu sunt susţinuţi prin burse, muzicanţilor nu li se oferă condiţii normale de lucru. De exemplu, în timpul festivalului „Regina Vioara” am făcut câteva repetiţii în Sala cu Orgă, neîncălzită, şi am prins o răceală. Este anormal ca omul de artă să aibă patru locuri de muncă pentru a putea exista – trebuie să fie concomitent angajat în câteva formaţii muzicale şi să mai fie şi profesor pentru a-şi câştiga pâinea. Asta nu mai e viaţă, nu e respect pentru educaţia muzicală a artistului, pentru studiile lui, care durează mai mult decât în alte domenii. Sper că se va schimba ceva în viitorul apropiat, când politicienii vor avea grijă şi de popor, nu doar de propriul buzunar.

–      Ce părere ai despre modul de desfăşurare a festivalului „Regina Vioara” din Chişinău?

Este o idee minunată a fraţilor Dumitru şi Vasile Goia de a organiza acest festival, înseamnă că mai sunt oameni care luptă pentru cultură în R. Moldova. E o bucurie pentru mine să revin la Chişinău pentru a participa la festival, dar organizarea lasă de dorit în multe privinţe, există probleme şi la capitolul financiar. Soliştii ar trebui să fie trataţi cu mai multă grijă, să li se ofere onorarii pe măsură. Astfel, dacă la prima ediţie au venit solişti de primă clasă, la ediţia a doua au fost aşa şi-aşa, iar la ediţia a treia au cântat mai mult elevii din liceele de muzică. Aşadar, situaţia în ţară este atât de grea că organizatorii nu au reuşit să invite nume mai mari.

–      Mulţumesc pentru interviu şi mult succes!

Interviu realizat de Irina NECHIT

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)