Nu vreau ca limba română să se transforme într-o corcitură!

1000529_603175536372971_1155360329_nSunt revoltată și speriată! Tare! M-a scos din țâțâni un subiect dintr-un grup (închis) pe o rețea de socializare. De fapt, comentariile unor membre. Ar putea suna straniu, dar nu-mi pot stăpâni furia! Era vorba despre o atenționare, venită din partea unei membre, referitoare la corectitudinea, din punct de vedere gramatical, a postărilor din grup. M-a durut să văd cum unele membre, mame, care, pe lângă faptul că nu știu a scrie corect, nici nu vor s-o facă, s-au deranjat de postare, că vezi, Doamne, sunt lucruri mult mai importante decât să știi să scrii corect, i-au criticat pe cei care tind să-şi cizeleze limbajul.

M-am speriat pentru că îmi dau seama că avem de crescut și de educat alte generații, pentru că îmi dau seama cine și cum le va educa. Nu vreau ca limba română să se transforme într-o corcitură! Vreau ca urmașii mei s-o știe, dacă nu la fel de bine, atunci mult mai bine decât mine! De aceea e și maternă, pentru că eu, ca mamă, trebuie s-o transmit copiilor mei. Așa e natural, așa îţi dictează instinctul, la urma urmei! Oare doar pentru mine?

Oare acest lucru trebuie explicat pe silabe?

Mă doare până la lacrimi. Pe mine, născută în Transnistria. Școlită în limba română. Toată copilăria numită în batjocură „rumânca”. Sunt mândră de acest „rumânca”. Recunoscătoare părinților pentru că sunt „rumânca”. Până în măduva oaselor.

P.S. Deșteaptă-te, române! Limba noastră-i o comoară…

Diana Zamurca

The following two tabs change content below.