„Nu vom integra niciodată, în totalitate, minoritatea rusă”

 

Interviu cu Juris Poikans, delegat pentru misiuni speciale al Ministerului Afacerilor Externe al Letoniei

 

– Stimate domnule Poikans, cum apreciaţi tendinţa Federaţiei Ruse de a influenţa relaţiile cu fostele republici sovietice prin intermediul comunităţii ruse şi ce ar trebui să facă autorităţile acestor state pentru a diminua influenţa Moscovei asupra acestor comunităţi?

 

După destrămarea URSS, o mare parte a populaţiei rusofone a rămas în fostele republici sovietice. Procentul acesteia, în unele republici, de exemplu, în Ţările Baltice, este destul de important. Aceasta arată că acolo se poate trăi, faptul că o parte dintre ruşi nu  şi-a găsit locul în mijlocul nostru este ceva normal. URSS a existat un timp îndelungat şi, în consecinţă, s-a înrădăcinat o anumită mentalitate. Imaginaţi-vă că ruşii s-au pomenit spontan cetăţeni ai unor state mici, care încercau să-şi găsească propria identitate.

 

În această situaţie, integrarea în mare parte a acestei comunităţi nici nu va fi posibilă. Nu cred că în acest moment ar trebui să ne preocupe ce putem şi ce nu putem face în acest sens. Trebuie să dezvoltăm ţările noastre. Să dezvoltăm economia ca ruşii să aibă interesul de a fi cetăţeni activi ai statelor noastre. Faptul că o anumită parte din această populaţie se va uita spre Moscova, ca centru cultural, cred că nu-l vom putea evita. Prin urmare, trebuie să ne concentrăm pe problemele pe care le putem rezolva singuri. Dacă nu vom consolida situaţia economică, sistemul politic, vom avea cu certitudine probleme. Odată cu ameliorarea situaţiei economice, cred că aceste probleme se vor rezolva de la sine.

 

– Ieri (marţi, 20 noiembrie), în cadrul mesei rotunde organizată de Centrul european pentru studii în domeniul securităţii „George Marshall”, aţi menţionat că învăţarea limbii letone de către ruşii din Letonia n-a fost suficientă pentru integrarea acestora în societatea letonă. Unul dintre factorii care împiedică acest obiectiv este dominarea spaţiului informaţional de către posturile ruseşti. Limitarea accesului la ele ar putea elimina acest obstacol?

 

Sunt împotriva tuturor măsurilor represive. Trăim într-o epocă în care acţiunile represive nu funcţionează, există internetul, reţelele de socializare. În cazul în care cineva se consideră parte a unui spaţiu, va găsi întotdeauna posibilitatea de a comunica cu acesta. În plus, orice interdicţie ar putea provoca o reacţie dură din partea Federaţiei Ruse. Procentul tinerilor ruşi care vorbesc letona este foarte ridicat în Letonia. Autorităţile letone au fost naive crezând că învăţarea limbii letone de către ruşi va garanta în mod automat un mediu cultural-informativ comun. Aceasta nu s-a întâmplat. Însă nici aici nu văd o tragedie, deoarece relaţiile dintre letoni şi ruşi sunt foarte bune, fiecare a treia sau a patra căsătorie în societatea letonă este mixtă, rusă-letonă.

 

– Trebuie să fac o remarcă, procentul minorităţii ruse în Republica Moldova este cu mult mai mic decât în Ţările Baltice, dacă nu mă înşel, în dreapta Nistrului, ruşii constituie circa 6% . Însă, în Republica Moldova, există minorităţile găgăuză şi bulgară, refractare faţă de cultura de expresie românească. Acestea nu privesc posturi bulgare sau turce, ci doar ruseşti.

 

Trebuie să recunoaştem că, în spaţiul ex-sovietic, televiziunea rusă este cea mai calitativă. Şi în Letonia există regiuni, în partea de est, în care letonii nu privesc posturile naţionale. Prin urmare, în primul rând, pentru a-i face pe rusofoni să privească posturile naţionale, cred că trebuie să dezvoltăm calitatea acestora.

 

– Atât în Ţările Baltice, cât şi în Republica Moldova, tineretul rus  se constituie în organizaţii ce resping ideile democratice, promovează idei comuniste şi un comportament agresiv. Cum explicaţi această atitudine?

 

Dacă o parte din tinerii ruşi nu se simt legaţi de Republica Moldova, nu sunt integraţi în această societate, vor căuta anumite mijloace ca să se exprime. Evident că aceasta nu este o manifestare pozitivă, dar, trebuie să recunoaştem, obiectivă. Şi în Letonia există asemenea tineri, însă, în general, cred că tinerii ruşi din Letonia nu susţin asemenea viziuni. Deşi există anumite frustrări, acestea nu capătă astfel de manifestări. Dacă veţi citi presa din Letonia, veţi constata că şi la noi există oameni care nu se bucură de independenţa acesteia, care mai trăiesc mintal în URSS. Însă suntem un stat democratic şi le oferim posibilitatea să-şi expună opinia. Nu-i vom schimba niciodată sută la sută. Prin urmare, în opinia mea, ar trebui să colaboraţi cu acel segment din populaţie care vrea să participe, împreună cu moldovenii, la edificarea unei Moldove prospere.

 

– Apropierea Republicii Moldova de UE determină o anumită constrângere din partea Federaţiei Ruse, prin intermediul gazului şi regimului separatist de la Tiraspol. Din experienţa letonă, ce ar trebui să facă autorităţile Republicii Moldova pentru a diminua această presiune?

 

În opinia mea, trebuie să stabiliţi clar şi sincer prioritatea. Dacă se vrea integrarea europeană, se va realiza cu certitudine acest deziderat. Se observă că Republica Moldova vrea foarte mult să devină parte a UE. În ceea ce priveşte situaţia energetică, nu vă aşteaptă vremurile cele mai bune, va fi foarte dificil, însă, repet, dacă există o conştientizare a priorităţii, anumite probleme vor trebui suportate.

 

Pe de altă parte, se observă că UE, inclusiv unele ţări membre ale UE, văd aceste probleme şi, în măsura posibilităţilor, ajutorul care va trebui acordat Republicii Moldova din partea Uniunii Europene va fi acordat. Vizita cancelarului german Merkel la Chişinău (22 august) şi cea a lui Barroso, preşedintele Comisiei Europene (29 noiembrie), sunt semnale pozitive foarte puternice din partea UE. Aceste vizite, privite în ansamblu, demonstrează că există o înţelegere clară, la nivel european, a problemelor cu care se confruntă Republica Moldova.

 

Interviu realizat de Ilie Gulca