Nu transformați îngerul în vedetă

Monica Pîrlici în satul natal Zberoaia, Nisporeni

Monica Pîrlici în satul natal Zberoaia, Nisporeni

Pentru prima dată într-un concurs televizat autohton, urmărit de milioane de spectatori, unul dintre concurenți a obținut aplauze, ovații, elogii, exclamații de admirație, îmbrățișări și un număr record de voturi nu pentru că a cântat sau dansat, nu pentru acrobații, pictură pe nisip, scenete cu păpuși sau cu animale dresate, ci pentru o rugăciune.

Fenomenul Monica Pîrlici

Fetița de 11 ani pe nume Monica Pîrlici, venită din Zberoaia, Nisporeni, la „Moldova are talent”, a spart stereotipurile caracteristice pentru astfel de concursuri, ea le-a spus oamenilor, cu o forță teribilă și cu puritate îngerească, niște cuvinte de care aveau nevoie inimile lor scufundate în tristețe și amărăciune.

Astăzi mulți dintre cei cu televizoare în casă îi tot pronunță numele firesc, prietenește, Monica, de parcă o cunosc de când lumea. Pe internet circulă secvențe video cu textul recitat de Monica la etapa inițială a concursului. S-a și scris despre ea pe ici-colo, dar nicăieri nu este indicat autorul textului ascultat de majoritatea basarabenilor cu lacrimi în ochi.

Monica ne-a cucerit cu o „Rugă albă”

De la tatăl Monicăi, Damian Pîrlici, primar la Zberoaia, aflăm că textul se numește „Rugă albă” și îi aparține lui Ion Druță. „Am auzit „Rugă albă” la un hram din satul Cojușna și mi-a plăcut așa de mult, că am căutat textul, i l-am adus Monicăi și ea l-a învățat pe de rost. Ea știe multe poezii pe de rost, mai întâi le învață, apoi facem împreună repetiții, eu îi spun unde-i virgulă, unde să facă pauză, unde să recite încet, unde cu voce mai tare. Acesta e darul ei. Recită poezii și la hramul din satul nostru, pe 22 mai, de Sfântul Nicolae, dar și la alte sărbători, de exemplu, de Ziua Copilului. Noi la Zberoaia organizăm în fiecare an, la 1 iunie, de Ziua Copilului, o sărbătoare mare pentru cei mici”, ne povestește Damian Pîrlici.

Domnul Pîrlici e cel mai cunoscut tată de prin părțile Nisporenilor. Are trei fiice, le crește singur. Mama fetelor, Larisa, a plecat acum zece ani în Franța, astăzi trăiește în Elveția. Monica avea 1 an și 3 luni când cea care i-a dat viață a plecat în străinătate. De atunci, fetița nu și-a văzut mama. E-adevărat că se văd pe monitorul computerului, o dată pe săptămână discută pe skype, dar încă nu s-au întâlnit, n-au vorbit pe viu.

Tatăl își crește singur copiii

„Copiii trebuie să știe cine le este mama, să comunice cu ea, să rămână în relații bune. Fie chioară, calică sau cum o fi, mama rămâne mamă. Eu nu mi-am vorbit de rău niciodată soția. Dacă un cuplu are probleme, nu e de vină doar unul din soți, ci ambii. Și eu mă simt oarecum vinovat”, mărturisește Damian Pîrlici. A făcut tot ce i-a stat în puteri ca cele trei fiice, Loredana, Mădălina și Monica să simtă că au o familie. A construit o casă nouă, modernă, înconjurată de flori. E proprietarul unui magazin: „Făcusem armata în Germania, acolo am văzut că unii oameni au magazine private. Mi-am zis că pot și eu, în 1993 am deschis primul magazin din Zberoaia. Dar pentru că atunci abia ridicam casa, am plecat la muncă în Irlanda să adun bani și pentru locuință, și pentru afacere. Odată, m-am întors acasă și am găsit casa pustie – soția plecase și ea peste hotare, lăsând fetele pe la rude”.

Nu știu dacă vă interesează, dar aș vrea să vă spun că Larisa, fosta soție a lui Damian Pîrlici, e o femeie de o rară frumusețe. S-a măritat la 17 ani. Mezina familiei, Monica, seamănă leit cu mama. Monica a recitat la concurs un fragment din „Rugă albă”: „Curăță-ne, Doamne, casa și masa, și duhul, și trupul, de toate rătăcirile, de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile, așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste și o bucată de pâine pe masă. Izbăvește-ne, Doamne, de străvechiul nostru blestem de a porni peste tot și a nu ajunge nicăieri, de a încărca mai mult decât putem duce, de a le începe pe toate și a nu duce nimic până la capăt. Scoală-ne, Doamne, în zori și trimite-ne la muncă, la munca cea care nu e atât pentru tine, cât pentru aproapele tău, nu atât pentru trup, cât pentru suflet. Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie, așa încât spre seară, întorși acasă, împăcați cu sine și cu lumea din jur, să cinăm cu ceea ce ni s-a dat – pâine și apă. Atât.”.

La semifinală, Monica a recitat „Repetabila povară” de Adrian Păunescu

Am întrebat-o pe Monica de ce a ales anume această rugăciune. „Fiindcă e foarte frumoasă și actuală”, ne-a răspuns fetița precizând că textul e din cartea „Pomul de la răscruce” de Ion Druță. Aminim că la semifinala concursului ea a recitat poemul „Repetabila povară” de Adrian Păunescu, fiind din nou aclamată de public.

De ce a hotărât să participe la concurs cu o rugăciune și cu versuri? „Pentru că toți ceilalți cântă și dansează, doar eu recit poezii”, ne spune fetița cu chip de înger. Cartea ei preferată e „Singur pe lume” de Hector Malot, a găsit-o la biblioteca școlară a Liceului Teoretic „Prometeu” din Grozești, unde învață în clasa a V-a. Îi mai plac „Amintiri din copilărie” de Creangă, „Mara” de Slavici, versuri de Alecsandri și Eminescu. Dacă va câștiga Marele Premiu, își va lua o vioară.

Am scris aceste rânduri pentru că mulți îi spun fetiței vedetă. Nu, ea nu visează să devină vedetă. Ea este copilul cu ochi enormi în care se reflectă suferințele noastre. Nu o ridicați în slăvi, nu o răniți cu laude exagerate, nu o chemați prea des la radio și tv. Rugați-vă pentru ea.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)