Nu tot ce pare a fi pian cântă

Un prieten de-al meu e hamal la una din piețele agricole din Chișinău. Iese din casă cu noaptea în cap și se întoarce de la muncă, la fel, noaptea. E slab ca ața de mosor, dar de fire este foarte vesel. Destul de rar ne vedem la ochi unul cu celălalt. Dar, recent, cât au durat sărbătorile de iarnă, adesea ne făceam drum la balconul comun să mai vorbim de-ale noastre, că suntem vecini, stăm ambii pe același palier. Așadar, anul acesta, cu o sfârlă de minut înainte de ora 12 – când trebuia să ciocnim paharele de șampanie împreună cu familia la masă – mă sună telefonul mobil. În receptor am fost anunțat că mi s-a făcut cadou un pian. Trebuia doar să cobor atunci 13 etaje ca să îl preiau de la parter. A fost cu livrare la domiciliu. Dar de unde până unde mie asemenea cadou? Desigur, primul lucru pe care l-am făcut a fost că l-am anunțat pe prietenul meu, ca să mă ajute la ridicat. Acesta, molfăind o sarma, mereu singur, a deschis ușa apartamentului său și a ieșit desculț pe palier, oferindu-se cu mare drag să îmi facă hatârul. Pianul nu încape în lift, de aceea am luat-o ambii moșnegește pe scări. În aceeași noapte, după ora două, când tocmai ne-am văzut în sfârșit sus cu pianul, la etajul 13, hamalul a deschis capacul pianului.

Pianul era umplut cu pietre. Hamalul a murit.

Oleg Carp

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)