„Nu te teme să te arunci în apă, chiar dacă nu ştii să înoţi”

Interviu cu actorul Andrei Sochircă, protagonist al spectacolului muzical „Jack Fărăomână”

Pe 19 şi 20 noiembrie a fost lansată la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” premiera spectacolului muzical „Jack Fărăomână sau Istoria unui contrabasist” după un text al scriitorului american de origine italiană Stefano Benni. Protagonoştii noii producţi teatrale sunt actorul Andrei Sochircă, interpreta Olia Tira şi Alex Calancea Band. Traducerea şi adaptatrea îi aparţin lui Andrei Sochircă, muzica e semnată de Alex Calancea şi Marc Oselschi. Spectacolul a fost realizat cu sprijinul Ambasadei Italiei în Republica Moldova, producător – Serghei Orlov.

Andrei Sochircă narează pe ritmuri de jazz, blues şi rock’n’roll povestea lui Jack care s-a născut fără o mână, într-un cartier periferic, sumbru al unui mare oraş. Jack visează să înveţe să cânte la un instrument muzical, rugăciunile lui sunt auzite de Dumnezeu, acesta dăruindu-i într-o bună zi contrabasul mult dorit. După zile şi nopţi de repetiţii, Jack devine un virtuoz şi începe să cânte în cel mai bun local din oraş. Acolo o întâlneşte pe Dulcea Mizerie (Olia Tira), o cântăreaţă oarbă, cu o voce fenomenală.

Alex Calancea afirmă că „Jack fărăomână” este un experiment artistic, în care stările psihologice ale personajului interpretat de Andrei Sochircă alternează rapid, compozitorul găsind pentru ele variate „descifrări muzicale”. Prin acest spectacol echipa de creaţie ne vorbeşte, în limbaj muzical şi actoricesc, despre integrarea dificilă a artistului într-o societate sălbăticită, plină de ură şi scepticism.

Spune-mi te rog, Andrei Sochircă, prin ce te-a fascinat personajul principal al textului „Jack Fărăomână” de Stefano Benni?

Mi-a plăcut acest text de la prima lectură. În general, eu îmi aleg singur rolurile, textele la care vibrez, materialul care îmi mângâie sau răscoleşte sufletul. Jack mă fascinează pentru că este un luptător, el crede în visul său şi ajunge să şi-l îndeplinească. Chiar şi o persoană cu handicap este în stare să depăşească unele limite, prin credinţă şi pasiune. Dar se întâmplă deseori că cei care au tot de la Dumnezeu, nu preţuiesc aceste daruri şi le risipesc. Monologul lui Jack începe cu rugămintea „Vreau să cânt, Doamne, vreau să cânt la un instrument!”. Şi Dumnezeu sigur că-l ajută. Dar mai întâi îi zice: „Important e să crezi”.

Prin intermediul acestui spectacol aţi vrut să le dăruiţi spectatorilor o rază de speranţă?

Da, noi îi îndemnăm pe spectatori să viseze, să nu-şi piardă speranţa chiar dacă trăim în vremuri extrem de grele. Atmosfera întunecată a oraşului din „Jack Fărăomână” (subiectul piesei se desfăşoară în America, în perioada interbelică, marcată de o criză profundă) seamănă cu cea din zilele noastre. Am găsit tangenţe între realităţile din piesă şi cele pe care le trăim în prezent, în R. Moldova, personajele se zbat să reziste, să creeze lucruri frumoase, cu toate că în jur e numai sărăcie, mizerie, disperare.

Cum ţi-ai asumat stilistica muzicii, cum te-ai apropiat de jazz şi blues?

În perioada repetiţiilor, un prieten mi-a făcut cadou un set de CD-uri cu muzică jazz, blues şi când veneam serile acasă, neapărat le ascultam. Astfel, încercam să înţeleg genul acesta de muzică şi până la urmă mi-a devenit familiar.

V-aţi propus să creaţi un muzical sau un monospectacol?

„Jack Fărăomână” e şi una, şi alta. Noi chiar stăteam şi ne gândeam cum să definim acest produs teatral şi am hotărât să-l numim spectacol muzical. E realizat în cadrul Teatrului „U.S.A.” (Teatrul „Unui Singur Actor”, găzduit de Casa Actorului, UNITEM, din ianuarie 2011 – n.a.), în colaborare cu Alex Calancea Band şi cu Olia Tira. Aşadar, e o coproducţie, dar care rămâne sub egida „U.S.A.”. A fost o mare bucurie pentru mine să lucrez cu muzicienii din formaţia lui Alex Calancea şi cu Olia Tira, am învăţat multe de la ei, mai ales cât priveşte disciplina, seriozitatea, perseverenţa.

Prin ce miracol aţi găsit surse financiare?

M-am adresat Excelenţei sale, Ambasadorului Italiei în R. Moldova, dlui Stefano de Leo, şi el a fost foarte receptiv, sprijinind acest spectacol. Ne-au mai susţinut dl Alexandru Jereghi de la „Bicomplex” SRL şi dl Nicolae Avram de la restaurantul „Vatra Neamului”.

Cât de important pentru un actor e să practice şi forme de teatru independent, nu doar instituţional? Ce sfaturi le-ai da colegilor de breaslă în acest sens?

I-aş sfătui să nu se teamă să se arunce în apă, chiar dacă nu ştiu să înoate, adică să nu se teamă de necunoscut, de lucruri noi, experimentale. Să nu se închisteze, să nu se plafoneze, să mai deschidă ochii, să se uite peste geamul teatrului în care activează, să nu le fie frică să facă ceva şi în afara lui.  Dacă vor să facă un proiect personal, cu mare credinţă şi dorinţă, vor reuşi.

Când şi unde va mai fi prezentat „Jack Fărăomână sau Istoria unui contrabasist”?

La începutul lunii decembrie îl vom juca la Casa Actorului, în limba italiană. Va fi un spectacol pentru elevii de la Liceul italian „Dante Alighieri”, pentru studenţii care studiază italiana, pentru toţi cei care cunosc această limbă. Apoi îl vom juca şi în română, la „U.S.A”, dar vom preciza datele.

Mulţumesc şi felicitări pentru „Jack Fărăomână”!

A dialogat Irina Nechit

The following two tabs change content below.