„Nu sunt orfană, părinţii mei sunt la Moscova”

SINGUR ACASĂ // „De opt ani casa mea este şcoala-internat”

Din JURNALUL Oliviei: „Prietenul meu JURNAL, mă numesc Olivia şi am 15 ani. Când eram în clasa I, mama m-a adus la şcoala-internat şi apoi a plecat la Moscova. De la început, nu-mi plăcea aici, copiii erau altfel decât la liceul în care învăţasem înainte. Treptat, m-am deprins cu copiii, cu pereţii şcolii, cu profesorii care mi-au devenit şi părinţi, m-am deprins şi cu faptul că îmi văd mama cel mult o dată pe an şi atunci pe o perioadă foarte scurtă. De fiecare dată când mă sună, eu ştiu că chiar dacă îmi este foarte greu, trebuie să fiu fetiţă bravo şi să-i spun mamei că sunt bine.”

Din cei peste 230 de copii care se află în prezent la Şcoala-internat nr. 2 din Chişinău, 17 sunt copii ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare. Nu este deloc uşor să asculţi istoriile fiecărui micuţ, care a rămas fără tată sau fără mamă. Sunt copii din familii vulnerabile sau ai căror părinţi sunt după gratii, sau privaţi de drepturile de părinte. Părinţii Oliviei, slavă Domnului, sunt în viaţă, nu consumă alcool, nu sunt victime ale unor vicii sociale, totul se explică mult mai simplu. „Când aveam şase ani, părinţii mei au divorţat. Eu şi sora mea am rămas cu mama. Însă peste un an ea a decis să plece la Moscova. Nu avea cu cine să ne lase şi ne-a adus pe ambele la şcoala-internat. Tata pe atunci era deja plecat în străinătate”, povesteşte Olivia.

Svetlana PANŢA

Profesorii o caracterizează pe Olivia ca pe o fetiţă foarte sârguincioasă, are succese la studii, este antrenată în mai multe cercuri, recent a început să facă box. „Păcat că părinţii nu pot să o laude pentru toate reuşitele ei. Ne străduim să o lăudăm ca să nu simtă atât de profund lipsa părinţilor, însă nimic în lume nu poate înlocui cuvintele de bravo şi mângâierile pe cap ale mamei sau ale tatei. Ştiu că nu e bine să critic, dar chiar nu pot înţelege de ce un copil cu ambii părinţi în viaţă trebuie să se simtă ca un copil orfan”, spune categoric Iurie Donţu, directorul Şcolii-internat nr. 2 din Chişinău.

Unica legătură cu părinţii

După ore, Olivia nu pleacă acasă, aşa cum fac unii copii care frecventează şcoala-internat. Fetiţa îşi strânge cărţile, le pune frumuşel în geanta pe care i-a cumpărat-o sora din banii pe care i-a trimis mama de la Moscova şi se îndreaptă într-un alt bloc de pe teritoriul şcolii-internat. Pe dulăpiorul de lângă patul unde doarme Olivia nu văd nicio poză cu mama sau cu tata, nimic ce ar aminti despre familia fetiţei.

„Ce visez? O familie fericită. Mama şi tata sunt iarăşi împreună şi noi cu toţii stăm la o masă de sărbătoare. Acesta-i visul meu, care cred că niciodată nu se va realiza. Cât de fericiţi sunt unii copii şi nici măcar nu-şi dau seama!”, spune Olivia şi începe să plângă. Dar, peste puţin timp, îşi şterge lacrimile şi începe să-mi povestească despre sora ei. „Doar ea ştie când mă simt rău şi doar ei îi povestesc tot ce mă doare. În rest nimeni nu trebuie să ştie”, spune hotărâtă Olivia.

Fetiţa se consideră o fire puternică şi aşa îşi doreşte să o perceapă toată lumea din jur. Rarele ori când o sună mama sau tata de la Moscova le spune doar atât: „Eu sunt bine. Nu am nevoie de nimic”. Olivia are un telefon mobil pe care îl poartă mereu cu ea, pentru că în orice moment el poate suna şi, de dincolo, poate răzbate o voce scumpă: „Alo? Olivia? Mama te sună!”.

Urăsc Moscova

De sărbători, majoritate copiilor de la Şcoala-internat nr. 2 merg la rude. Rămân doar copiii care nu au pe nimeni, copiii orfani de ambii părinţi şi încă vreo câţiva copii, printre care eroina noastră, Olivia. „O fetiţă cu ochi senini, cu gândire senină şi pe care o aşteaptă un viitor senin”, aşa o caracterizează pe Olivia profesorii de la internat.

Când i se face dor de mama, tot în telefon se uită, aici are câteva poze cu ea pe care ni le-a arătat zâmbind larg: „Aceasta e mama mea. Ea mă cheamă cu ea la Moscova. Nu vreau să plec. Urăsc Moscova, pentru că m-a lipsit de ambii părinţi”, spune Olivia. Fetiţa îşi vede viitorul doar în R. Moldova. „Voi învăţa bine. am să fac universitatea, îmi voi găsi un lucru bine plătit şi îmi voi forma o familie aici, în Moldova”, planifică fata. Mama Oliviei, Zinaida, i-a promis că până la sfârşitul primăverii va reveni de la Moscova pentru totdeauna. De fapt, nu are de ales, după ce va finaliza anul de studii, fiind în clasa a noua Olivia nu mai poate rămâne la internat. „Mi-i tare teamă că mama nu se va ţine de cuvânt. Ea totuşi insistă ca eu să vin la Moscova. Dar eu m-am hotărât, mai bine rămân singură, dar nici în străinătate nu plec”, conchide într-un final Olivia, care pare a fi mult prea matură în gândire pentru o fetiţă care abia a împlinit 15 ani.

The following two tabs change content below.