„Nu putem fi o unealtă în mâinile cuiva”

Interviu cu directorul Agenţiei Informaţionale de Stat MOLDPRES, Vlad Darie

 

– Stimate domnule Vlad Darie, în 2010, MOLDPRES a sărbătorit 20 de ani de activitate. În cadrul unei manifestări dedicate acestei aniversări, aţi menţionat că agenţia pe care o gestionaţi se va relansa puternic pe piaţa informaţională din regiune. Ce aţi reuşit să întreprindeţi la trei ani de la numirea dvs. în funcţia de director al agenţiei MOLDPRES?

 

PCRM, în timpul celor opt ani de guvernare, a impus o cenzură vehementă în domeniul mass-media, mai mult manipula publicul decât îl informa. Agenţia MOLDPRES prezenta în culori defăimătoare opoziţia, în timp ce guvernarea era văzută în roz. Pe site-ul agenţiei era numai portretul lui Voronin şi, la vreo două-trei luni, se difuza câte o ştire ce relata despre „performanţa” PCRM în domeniul integrării europene. Chiar şi numărarea anilor de activitate începea de la 1940, când NKVD a format la Chişinău o filială TASS.

Când am venit aici, am anunţat angajaţii că vom lucra doar în baza codului deontologic al jurnalistului, legislaţiei mass-media şi normelor democratice. Nu putem fi o unealtă în mâinile cuiva, chiar dacă suntem o întreprindere de stat, obligaţia noastră este să informăm obiectiv cetăţenii. Dacă ridicaţi arhiva ştirilor MOLDPRES, observaţi că nu am făcut niciodată servicii guvernării. Am reflectat întotdeauna corect acţiunile guvernării şi ale opoziţiei comuniste…

– Tensiunile din cadrul AIE nu s-au repercutat asupra activităţii agenţiei?

Nu, absolut. Dimpotrivă, am avut un sprijin indirect, dar foarte important, din partea liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană. N-am primit niciodată niciun sunet ca să se scrie mai bine despre unul sau despre altul. Am avut o libertate deplină. A fost greu la început, pentru că exista o inerţie, stereotipuri. Jurnaliştii erau încătuşaţi, dar, încet-încet, s-au descătuşat.

– În momentul venirii dvs. în fruntea agenţiei, au existat grupuri care s-au opus demersului reformator?

De la unii prieteni importanţi am avut doleanţe ca să fie demise anumite persoane, pentru că e prietenul lui Mark Tkaciuk, prietenul nu ştiu cui. N-am făcut-o. Sunt adeptul politicii paşilor mici, consecvenţi, am încercat să lucrez cu materialul pe care îl am. N-am dat afară niciun şef de departament, niciun jurnalist pe motive politice. Pur şi simplu, am suprimat partizanatul politic. Mai apăreau anumite stângăcii, acum sunt mulţumit, nu atât de calitatea ştirilor, cât de politica editorială. Evident că am disponibilizat o parte din angajaţi, dar această acţiune are la bază raţiuni financiare, şi nu de alt ordin. N-am pedepsit pe nimeni din cauza viziunilor politice.

– Cum e să gestionezi o agenţie oficială de presă în condiţiile în care fiecare organ central al administraţiei de stat are un serviciu de presă care poate fi abordat de orice instituţie mass-media? Cu alte cuvinte, astăzi o agenţie oficială nu mai deţine monopolul în raport cu celelalte instituţii mass-media…

Aceste servicii de presă reflectă acţiunile unui minister sau ale altui organ central al administraţiei de stat, MOLDPRES însă reflectă viaţa politică, social-economică a Republicii Moldova în ansamblu. Evident că o agenţie oficială are anumite restricţii. Nu ne putem compara cu portalurile, site-urile comerciale care, fiind în goana după audienţă, îşi permit să difuzeze ştiri neverificate. Noi avem clientul nostru, oamenii care preferă ştirile echidistante: ambasadele, televiziunile, ziarele importante etc.

– Ani buni, realităţile din Republica Moldova erau făcute cunoscute Occidentului prin canalele ruseşti. S-a schimbat ceva în această privinţă?

Avem o colaborare bună cu ambasadele. Evident că nu putem concura cu asemenea agenţii ca ITAR-TASS, UKRINFORM, FRANCE-PRESS. Aceste agenţii au corespondenţi în centre politice, economice şi culturale ale lumii. ITAR-TASS are corespondenţi în mai bine de 100 de state, AGERPRES, în peste 50 de state, Ukrinform în peste 60 de state. Noi însă nu ne permitem această reţea din cauza banilor. Agenţiile naţionale de presă sunt finanţate din buget cu bani grei. Aceste state au realizat un lucru important: ceea ce poate face peste hotare un jurnalist nu poate face un diplomat. Nu ne putem permite întreţinerea unei reţele de corespondenţi, deşi am avea nevoie de corespondenţi măcar la Moscova, New York şi Bucureşti. Dar totuşi în foarte multe state, guvernările află lucruri importante din Moldova prin intermediul agenţiei noastre. Recent, un grup important de deputaţi moldoveni s-au întâlnit la Pekin cu preşedintele forului legislativ al Chinei, care era foarte bine informat despre situaţia din Republica Moldova. La întrebarea de unde cunoaşte atâtea amănunte, domnia sa a răspuns laconic – de la MOLDPRES.

 

                        – Se ştie că ani buni „Monitorul Oficial” a constituit o sursă financiară importantă pentru MOLDPRES. Ce impact au principiile e-guvernare asupra acestui aspect?

 

Este adevărat că mulţi ani „Monitorul Oficial” a fost monopolist. Acum câţiva ani, avea un tiraj mare, circa 10000 de exemplare. Din banii aceştia se finanţa agenţia de ştiri, statul nu aloca niciun bănuţ, precum nu alocă nici astăzi. Acum, odată cu promovarea principiului e-guvernare, care prevede obligaţia noastră de a informa publicul larg, „Monitorul Oficial” este publicat concomitent pe două-trei site-uri. Prin urmare, tirajul său s-a redus simţitor. De exemplu, de la 9700, acum cinci ani, am ajuns la 5000. Acest fapt ne constrânge să facem economii. Dacă iniţial aveam 188 de angajaţi, acum avem 116, am redus consumul de combustibil, am instalat sistem de termoficare performant, am dat în arendă spaţiile care nu erau folosite raţional etc. Am mai sporit veniturile din publicitate practicând un management modern şi diversificând produsele propuse spre vânzare. Cu alte cuvinte, am făcut totul ca să putem supravieţui. Astfel, anul trecut am înregistrat un profit de circa un milion de lei. Pe moment, avem deja un profit de 600000 de lei.

 

În plus, guvernarea este prolifică în ultimii ani, adoptă multe legi, hotărâri, ministerele emit multe ordine, ordine anexe, care nu se publicau anterior în „Monitorul Oficial”, lucruri care nu prezintă interes pentru publicul larg. Anul trecut, am făcut contracte de abonamente pentru 160 de numere, însă am produs 240 de numere. Ca rezultat, am pierdut trei milioane de lei. Aceasta înseamnă salariu, manoperă, hârtie, difuzare. Anul curent estimăm pierderi în valoare de patru milioane de lei.

Vom propune guvernării ca anexele privind specificul unei ramuri înguste să fie publicate într-un număr special, iar tirajul să fie stabilit de ministerul de resort.

 

– Nu mi-aţi răspuns la întrebarea cum vă propuneţi să faceţi faţă concurenţei cu celelalte instituţii mass-media…

 

Repet, deoarece suntem o întreprindere care se autogestionează, MOLDPRES are dreptul de a ieşi pe piaţă cu produse noi. Am editat Declaraţia de Independenţă, textul acesteia se găseşte astăzi în instituţiile centrale de stat şi cele locale. Argumentez acest demers prin faptul că Declaraţia de Independenţă a fost uitată. Textul declaraţiei are o valoare deosebită pentru Republica Moldova şi acest document este unicul care nu poate fi schimbat, cum nu poate fi schimbat un act de naştere al unui cetăţean, de aceea s-au temut de ea cei care ne-au falsificat istoria, inclusiv cea modernă. Vrem ca acest text să ajungă în fiecare primărie, în fiecare şcoală.

 

În plus, astăzi nu se mai plasează în birouri vojdii. Îl tipărim pe Ştefan cel Mare pe pânză. La unii în birou a rămas cuiul gol după Voronin, le propunem să-l pună acolo pe Ştefan cel Mare, ca simbol naţional.

 

– Actualul preşedinte Timofti nu a exprimat dorinţa de a fi imortalizat?…

Sper că nu vom fi obligaţi să producem asemenea fotografii. Avem cei mai buni fotografi din Republica Moldova, edităm albume. În afară de asta, am avut curajul să pregătim o apariţie editorială inedită pentru Republica Moldova. Este vorba de „Cronica Basarabiei 1918–1944. Mărturii din presa timpului şi fotografii”. Am ales perioada 1918–1944 pentru că este actualmente cea mai disputată. Sperăm prin acest volum să atenuăm tensiunile identitare. Or presa de epocă este un document important. Am publicat în ordine cronologică ştirile agenţiilor de ştiri şi ale ziarelor de la Moscova, Leningrad, Odesa, Balta, Tiraspol, Chişinău, Iaşi, Bucureşti, materiale inedite din Arhivele Naţionale ale României, din arhiva AGERPRES, Arhiva Naţională a Republicii Moldova, Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Moldovei etc.

Mai mult, volumul va cuprinde imagini inedite din această perioadă, cartea va avea o ţinută grafică deosebită. Astfel, cititorul va putea trage singur concluziile, îşi va face o imagine completă despre epocă. Punem la dispoziţia cititorului un volum fascinant care vine cu foarte multe detalii despre Chişinăul de epocă: politică, economie, societate, cultură etc. Vrem foarte mult ca această carte să ajungă la intelectuali, în primul rând, la profesori, studenţi şi elevi. Cartea se citeşte dintr-o răsuflare, ca un veritabil roman poliţist.

 

– Vă mulţumesc. 

 

Interviu realizat de Ilie Gulca