„Nu putem conta pe o extindere a UE în următorii cinci ani”

1002667_10152266887854456_1320481468_nInterviu cu Kamil Całus, expert polonez în politici externe, de securitate şi energetice ale Republicii Moldova

– Stimate Domnule Całus, cum apreciaţi noua conjunctură în Parlamentul European din perspectiva extinderii UE? Va fi posibilă o extindere a Uniunii Europene în următorii cinci ani?

Forţele politice din UE care opun rezistenţă extinderii câştigă teren de ceva timp. Recentele alegeri în Parlamentul European şi succesul aşa-numitor eurosceptici au demonstrat această tendinţă. Acest fapt se datorează perpetuării crizei economice, care a intensificat tendinţele de izolare din interiorul UE. În această ordine de idei, nu putem conta pe o extindere a UE în următorii cinci ani. Cel mai important motiv nu este însă doar puternicul lobby anti-extindere din parlament, ci mai curând faptul că nu există deocamdată un stat care ar putea fi gata pentru aderare în doar cinci ani. Cel mai probabil, Serbia va deveni următorul stat membru, însă nu cred că Serbia va adera mai devreme de 2020.

– Pe 27 iunie curent, Republica Moldova va semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, cum apreciaţi capacitatea RM de a implementa prevederile Acordului?

Din punct de vedere tehnic, nu există obstacole serioase pentru punerea în aplicare a prevederilor Acordului de Asociere. Desigur, o parte a Acordului va avea o zonă limitată de acţiune, de exemplu, Acordul de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător nu va include şi Transnistria atâta timp cât Tiraspolul refuză să intre în zona de liber schimb cu UE.

Însă dincolo de problemele tehnice, există probleme de ordin politic. Lipsa de voinţă politică ar fi cel mai important obstacol în vederea implementării Acordului de Asociere.
Nu cunoaştem deloc cum vor afecta rezultatele alegerilor parlamentare din toamna anului 2014 implementarea acordului.

– Cum vor simţi cetăţenii de rând efectele semnării Acordului? Ne puteţi împărtăşi experienţa Poloniei în acest sens?

Polonia a semnat Acordul de Asociere în 1991, doar la un an de la începutul negocierilor. Dar a fost un document complet diferit de cel pe care Republica Moldova şi Georgia îl va semna luna viitoare, de aceea aş prefera să mă abţin de la comparaţii.

Cetăţenii de rând ai Republicii Moldova vor simţi efectele semnării acestui document în anii următori. În primul rând, oamenii vor cunoaşte beneficiile regimului de liber schimb cu UE, deoarece acesta va stimula exportul, va avea efecte asupra calităţii produselor şi va influenţa preţurile la anumite mărfuri importate din UE, care vor deveni mult mai ieftine. Mai mult, semnarea Acordului de Asociere va avea cu siguranţă ca rezultat creşterea asistenţei din partea UE pentru Republica Moldova, care de asemenea va fi palpabilă pentru cetăţenii de rând ai Republicii Moldova. Reformele structurale prevăzute şi promovate de acord vor duce în următorii câţiva ani la diminuarea nivelului de corupţie, consolidarea instituţiilor de stat, precum şi la dezvoltarea de mai departe a economiei.

– Semnarea Acordului va avea pentru Republica Moldova consecinţe din punct de vedere al securităţii statutului Republica Moldova?

Nu în sens direct. Există dispoziţii în acord care prevăd cooperarea forţelor de poliţie ale Republicii Moldova şi UE, antrenamente etc., însă Acordul de Asociere nu oferă aşa-numitele „garanţii de securitate dure”. Aceasta nu înseamnă totuşi că semnarea acestui document nu va consolida securitatea Republicii Moldova. Acordul de liber schimb care este parte a acestui document va permite probabil Republicii Moldova să-şi diversifice exporturile şi să reducă din dependenţa faţă de pieţele nesigure şi subordonate politic ca cea rusească.
Este foarte important de asemenea că producţia din Republica Moldova va trebui să îndeplinească cerinţele de calitate impuse de UE, ceea ce ar însemna că pretenţiile Federaţiei Ruse precum că produsele din Republica Moldova sunt de o calitate joasă nu vor mai putea fi credibile.

– Un partid din Republica Moldova a depus o sesizare la Curtea Constituţională cerând interpretarea art. 11 din Constituţie privind neutralitatea, cerând astfel aderarea la NATO. Argumentul PL este că un stat cu forţe armate străine pe teritoriul său nu poate fi neutru. Ce beneficii dar şi ce riscuri ar avea de experimentat RM de la aderarea (ipotetic vorbind) la NATO?

În Republica Moldova există multe mituri cu privire la NATO. Permiteţi-mi să răspund la această întrebare demolând câteva din aceste mituri. În primul rând, putem deseori auzi că statul care va adera la NATO va trebui să permită deschiderea bazelor NATO pe teritoriul său. Este absolut neadevărat. Nu există niciun cuvânt despre baze în tratat. Aderarea la NATO înseamnă că statul poate conta în primul rând pe ajutorul din partea altor state în cazul unui atac. Acest fapt este prevăzut în articolul 5 din Tratat, care prevede că un atac armat împotriva unui stat sau a mai multor state membre trebuie calificat drept atac împotriva tuturor statelor membre. Acesta este fundamentul şi substanţa alianţei. Mai mult, membrul NATO va putea lua parte la exerciţii comune şi se poate bucura de asistenţă privind modernizarea forţelor armate şi adaptarea acestora conform standardelor NATO.

Merită se menţionăm că acest ajutor, în cele mai multe cazuri, este de natură tehnică. NATO nu vinde echipament sau armament statelor membre (este un alt mit), dar poate trimite instructori militari şi formatori, care vor contribui la îmbunătăţirea abilităţilor armatei membră.

Unicul fir vizibil în legătură cu aderarea ipotetică a Republicii Moldova la NATO îl constituie pe moment reacţia negativă a Federaţiei Ruse. Punctul culminant al politicii externe a Federaţiei Ruse în regiune este să nu permită niciunuia dintre foştii ei sateliţi să se alăture tratatului. Moscova percepe expansiunea NATO spre Est drept o schimbare geopolitică majoră, care ameninţă în mod direct securitatea sa.
Vă rog să reţineţi că Războiul din Georgia din 2008 a fost început de către Rusia pentru a pune în pericol posibilitatea aderării acestei ţări la NATO. Acest exemplu demonstrează că Rusia este hotărâtă să stopeze extinderea NATO cu orice preţ. În cazul Republicii Moldova, va folosi cu siguranţă Transnistria drept o pârghie.

 

The following two tabs change content below.