„Nu pot trăi fără scenă!”

SHOWBIZ // Când toţi copiii de vârsta ei mergeau la grădiniţă, ea dansa pe scenă alături de mama sa

Turnee, aplauze, flori, așa a început copilăria fetei care a devenit dansatoare de performanţă. La cei 21 de ani, a evoluat pe scenele Moldovei, României, Egiptului, Ciprului, Indiei, Americii, Marocului, Portugaliei, Chinei etc. Natalia Duminică reprezintă Moldova la toate concertele și concursurile de dansuri. „În orice ţară aş fi, le spun mândră că sunt din R. Moldova şi de fiecare dată sunt privită ciudat şi întrebată: „Da’ unde-i ţara asta?”, spune cu un oarecare regret Natalia.

,,Şi acum surpriza din partea restaurantului – dansuri ţigăneşti!” Atmosfera dintr-un restaurant din Chişinău devine incendiară în câteva clipe. Printre dansatorii care distrează oaspeţii restaurantului este şi mama unei fetiţe de un an, care o admiră dintr-un colţ. Acea fetiţă este Natalia Duminică, dansatoarea care îşi aminteşte cu zâmbet despre anii de copilărie. Avea puţin trecut de un an când micuţa prindea ritmurile dansului stând lângă boxe, în culise.

De la doi ani, a devenit partenera de scenă a mamei: „Am avut o copilărie colorată. Eram liberă doar două săptămâni pe an, permanent în turnee. La grădiniță nu am mers niciodată, dar copilăria mi-a plăcut enorm, sunt fericită că am avut o astfel de copilărie”.

„Şarpele e companionul meu de scenă”

Natalia a deprins primele mișcări de dans de la mama sa. Aceasta a cioplit din ea prototipul unui dansator, după care a îndreptat-o la Colegiul de Coregrafie. La doar patru ani, Natalia s-a întâlnit cu publicul adevărat la Palatul Național: „Îmi amintesc cum dansam cu mama pe melodiile lui Constantin Moscovici”.

Natalia se pare că le poate pe toate. Pe scenă o poţi vedea dansând cu şalul, candelabrul, bastonul, însă dansul cu pitonul e cel mai periculos, recunoaşte dansatoarea.

„Când aveam patru ani, mama lucra la Circul de Stat din Bucureşti. Acolo mă jucam cu maimuțele, intram în cuşti la urși, mergeam deseori în Africa. De la început, îmi era teamă de șarpe, dar pe urmă m-am obişnuit, acum e un simplu companion de scenă”.

Visurile nerealizate

„Belly Dance e principala mea ocupație de care sunt îndrăgostită și pe care vreau să o dezvolt aici, în Moldova.” În Egipt, Malaezia, Sank Petersburg, Natalia a luat multe masterclass-uri de la renumiți profesori ca Tito, Mahmud Reda, Haled Mahmud ş.a. Dansatoarea ne-a mărturisit că intenţionează să aducă adevăratul Belly Dance în Moldova și România. „Belly Dance-ul este un dans foarte frumos. La noi, fetele îl studiază greșit”.

Se gândește serios la deschiderea unei școli de Belly Dance. Intenţionează să facă studii în Franța, pentru a studia genul muzical, este o amatoare împătimită a acestuia.

„Calmaţi-vă fata!”

Îşi aminteşte de năzbâtiile pe care le făcea în timpul când îşi făcea studiile la liceul de coregrafie. „La adunările părintești, mama ieșea prima din clasă. Profesorii îi spuneau: „Calmați-vă fata, calmați-vă fata!”. „Eram prima în clasă la năzbâtii. Eram la lecția de dans popular. Eu şi prietena mea râdeam de ale noastre. Profesorul ne-a chemat în fața clasei și ne-a dat cap de cap. Toată clasa a rămas copăcel. Era un profesor foarte sever, ne calma pe toți momentan.” Când făcea năzbâtii la școală, avea un răspuns salvator: „Mama şi tata sunt în turneu”.

Cea mai complicată întrebare

Am întrebat-o ce meserie şi-ar alege în afară de dans. „E o întrebare foarte grea. Voi rămâne fidelă artei. Nu-mi închipui să mă văd într-un cabinet. Nu pot trăi fără scenă, când nu am mult timp reprezentaţii, mi se face dor de ea.”

Fiind studentă la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Facultatea de Coregrafie, Natalia predă la Colegiul de Coregrafie. „Nu sunt pedagog, mai degrabă, prieten pentru elevii mei, pe care îi învăţ cum să se miște pe ritmurile muzicii.”  Natalia nu vrea să se mărite în următorii cinci-şase ani, căci are încă prea multe de făcut.

Ina Caluţcaia