„Nu-mi imaginez că Eva s-ar putea împăca definitiv cu Adam”

Interviu cu Radmila Popovici-Paraschiv, poetă, textieră

– Cum a apărut titlul cărții tale „EvAdam”, publicată recent la Editura „Gunivas”?

La început a fost o poezie „Eva și Adam”, apoi s-a schimbat în „Eva-Adam”, care s-a transformat în „EvAdam”. Inspirația și magia cuvintelor sunt „de vină”. Vreau să le aduc mulţumiri și pe această cale Alionei Grati și Lilianei Armașu, primele persoane care m-au ajutat și m-au încurajat să concep cartea, directorului Editurii „Gunivas”, dlui Nicolae Guțanu și pictorului Teodor Buzu pentru aspectul ei grafic.

– Noul tău volum exprimă o împăcare totală a Evei cu Adam?

Consider că anume neîmpăcarea îi face să se caute și să se atragă unul pe celălalt de când e lumea, iar dacă s-ar produce o împăcare totală, lumea ar fi cu totul alta decât cea pe care o știm.

– Poezia pentru tine e o evadare?

Este o revărsare – când lentă, când tumultuoasă a ceea ce acumulează fiinţa. E o evadare pentru a căuta şi a da hrană sufletului.

– Cu cine dintre marii poeţi ai lumii ai fi vrut să te întâlneşti? Aţi sta la o cafea? Ce aţi discuta?

M-aş întâlni cu muuulți, numai de-ar accepta. Bine ar fi să nu am nevoie de traducător, pentru a le înţelege mai bine tăcerea. De exemplu, aş vorbi despre iubire cu Anna Ahmatova şi cu Emil Brumaru. Cu Lucian Blaga – despre lumină, iar cu George Bacovia – despre întuneric. La un ceai m-aş bucura cu Grigore Vieru de lucrurile simple, iar cu Teo Chiriac aş discuta despre cele complexe. Mi-ar plăcea să vorbesc despre muzică şi texte pentru cântece cu Marina Tsvetaeva şi cu Ilia Reznik. Dar acestea sunt doar vise, mă bucur că pot comunica cu maeştrii prin creaţia lor.

– Există în poezia ta femeia de zi şi femeia de noapte. Care dintre aceste două femei are mai multe de spus sau de ascuns?

Femeia de zi şi femeia de noapte îşi spun mai întâi una alteia ce au de spus în taină, apoi scot la suprafaţă concluziile, ca după aceasta să se ascundă iar de ochii lumii, pentru a afla dacă nu cumva au spus prea mult sau prea puțin. De altfel, cartea mea împărțită în două capitole cu acelaşi număr de poezii vrea să arate că între ele stă semnul egalităţii. Echilibrul este principiul pe care s-a construit „EvAdam”. Câte nopți – atâtea zile…

– Expresia „lirică feminină” nu te enervează? Poezia feminină e cu handicap?

Nu mă enervează – o consider un fel de pleonasm. Pentru mine lirica înseamnă ceva feminin. Chiar dacă e scrisă de bărbaţi, vine din latura lor feminină. Şi cum poate poezia, dacă e poezie, să fie cu handicap? Îl au mai curând cei care o califică astfel.

– Eşti o textieră cunoscută în R. Moldova. Cu cine dintre compozitori şi interpreți colaborezi cel mai activ?

Chiar sunt? Nu realizez acest lucru. Încerc doar să scriu pe cât de bine pot, să învăț din greșeli, să fiu cât mai sinceră și mai autentică. Aceasta se obține prin muncă, dar și grație muzicii care îmi este Muză. Cât despre colaborări – cea mai îndelungată și mai semnificativă este colaborarea cu compozitorul Marian Stârcea, aceasta mi-a fost și îmi rămâne un fel de școală. Am început să colaborez cu Oleg Baraliuc, Ghenadie Ciobanu, Octavian Coteț ș. a. Numele interpreților sunt multe: artiști tineri și consacrați, copii și adolescenți, de muzică ușoară și populară. Pentru a-i enumera pe toți ar fi nevoie de un alt interviu.

– Poți trăi din textele pentru cântece?

Se poate trăi din roadele oricărei munci. Atunci când efortul intelectual și creativ va fi pe bună dreptate considerat muncă, aceasta ar putea fi o sursă de existență. La noi, atât cei care creează, cât și cei care apreciază arta mai au de aşteptat vremuri mai bune.

– Ai avut stări de frică și descurajare totală? Din ce cauze? Cum ai depășit aceste stări?

Le am atunci când mă simt singură. Starea de singurătate descurajează, poate ucide uneori. Când crezi că nu ești înțeles, acceptat, iubit – toate își pierd sensul. Aproape fiecare cunoaște mai mult sau mai puțin senzațiile descrise. Dar am mai înțeles că depinde de noi ce atitudine luăm faţă de suferinţă şi disperare, iar în momentele critice Divinitatea are grijă să ne trimită ajutor.

– Poezia are puterea de a salva?

Îmi pare că în timpurile noastre poezia este cea care trebuie salvată. Ca și alte valori, de altfel. Pentru că înainte de a crede că acestea vor salva lumea, ar fi bine să întrebăm lumea dacă vrea să fie salvată de frumos.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)