„Nu mă întorc la soţul bătăuş”

VIOLENŢĂ //Mă lovea ca să-mi arate că este bărbat în casă”

Violenţa şi băutura au distrus familia Victoriei din Rezina. Aceasta a refuzat să îndure bătăile şi umilinţele soţului, şi-a luat copilul şi a plecat în lume. Acum tot ce îşi doreşte este să muncească mult şi să reuşească să-i asigure o copilărie fără griji fiului său.

Marina LIŢA

La cei 26 de ani, Victoria dintr-un sat din Rezina a luat viaţa de la capăt: şi-a părăsit soţul violent şi s-a mutat la Bălţi. Nu vrea să vorbească despre căsătorie. „Nu ştiu cum să spun, aşa a fost să fie sau aşa a dat Dumnezeu”, mărturiseşte femeia cu părul negru, prins la spate şi privirea senină. „Când a venit la noi, avea privirea rătăcită, nu avea încredere în nimeni”, ne spune Olga Patlati, preşedinta Centrului „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei” din Bălţi.

Mama era împotrivă

Victoria nu ştia ce să facă mai departe. „Un lucru era sigur: nu intenţionam să mă întorc la bărbatul care venea cu regularitate beat şi mă bătea. M-am săturat să fug la părinţi sau, după moartea acestora, la sora mea”, povesteşte femeia.

Spune că s-a căsătorit la 18 ani. „Mama îmi spunea să mai aştept, să nu mă mărit pentru că se temea să nu fiu bătută de viitorul soţ. Nu am ascultat-o, eram îndrăgostită lulea. Era un băiat înalt şi frumos, după părerea mea”, relatează femeia.

La întrebarea de ce nu a fost de acord mama ei, a tăcut un moment, după care ne-a spus: „Sora mea mai mare a fost căsătorită cu un verişor de-al soţului meu şi a fost şi ea bătută. Soacra mea a murit în urma bătăilor”, spune aceasta.

„Mă muşca de cap ca să nu lase urme”

În pofida avertismentelor, Victoria s-a căsătorit cu bărbatul pe care îl iubea şi era fericită. „A fost bine un an şi jumătate, apoi a început calvarul”, spune înghiţind în sec femeia. „Dacă de la început nu fuma de faţa mea pentru că ştia că mie nu îmi place, după un an, a început să o facă în prezenţa mea. S-a împrietenit şi cu băutura, venind din ce în ce mai des beat acasă şi… a început să mă bată. Mă lovea ca să-mi arate că el este bărbat în casă. Dacă venea cineva la noi, mă duceam în altă cameră ca să nu suport cuvintele sale jignitoare şi să nu-mi spună că stau între ei”, zice Victoria.

„Eu şi băieţelul, dacă vedeam că vine beat acasă, rămâneam îmbrăcaţi ca să plecăm repede la mama sau la sora. Însă când a văzut că noi deja am prins firul, aştepta să ne dezbrăcăm,  să ne ducem la culcare ca să înceapă scandalul. În ultimul timp, nu mă bătea pe corp, ci mă muşca de cap ca să nu lase semne”, povesteşte cu înfrigurare.

Nu are bani să divorţeze

Stătea departe de casă până şi o săptămână. „Ultima picătură a fost când soţul a venit din nou beat, mi-a stins lumina şi gazul, din cauza că cheltui prea mult. Îmi reproşa că spăl de multe ori la maşina de spălat. Doar o dată pe săptămână porneam maşina. Atunci am luat hotărârea să plec şi am pus punct la opt ani de chin. Am stat mai întâi la soră, timp de nouă luni, iar apoi am venit aici, la Centru, unde m-au ajutat să găsesc de lucru”, spune femeia.

Deşi locuieşte de mai bine de un an departe de soţ, încă nu a divorţat. „Nu am bani”, recunoaşte Victoria. „Abia am început să lucrez pentru că nu aveam dreptul să lucrez undeva cât eram împreună, nici să ies pentru mult timp din ogradă, pentru că începea scandalul din cauza geloziei.”

Soţul, a cărui prenume nici nu vrea să-l rostească, nu intenţionează să divorţeze. „Mi-a spus mie să intentez procesul de divorţ. Vrea să locuiască împreună cu mine, iar eu nu.”

Tresare când aude o voce mai ridicată

Potrivit psihologului din cadrul Centrului, Lina Sivacenco, în situaţia dată sunt mai multe persoane, însă puţine au curajul să divorţeze. „Victimele violenţei familiale au o părere proastă despre persoana lor şi nu au încredere în cei din jur. Terapia cu aceste persoane se bazează pe încredere. Multe de ele suferă de depresie şi se recomandă ajutor psihiatric clinic.

Au de suferit de pe urma violenţelor în familie şi copiii. „Aceştia se închid în sine, devin nişte arici care îşi arată doar ţepii”, menţionează Lina Sivacenco.

Victoria ne-a comunicat că fiul ei tresare şi acum, când aude o voce mai ridicată. „Mergeam pe drum şi un bărbat l-a strigat pe un prieten, Ionuţ a tresărit şi i-au dat lacrimi. Încă nu am trecut peste asta. De multe ori îmi spune că vrea înapoi în sat, pentru că nu cunoaşte pe nimeni aici şi îi este greu să comunice cu unii copii din cauza că nu ştie limba rusă, care se vorbeşte la orice pas aici”, recunoaşte aceasta.

Conform datelor Ministerului Afacerilor Interne, de la începutul anului 2011, pe teritoriul Republicii Moldova au avut loc 268 de infracţiuni între soţi. Din acestea, în 85 de cazuri, soţiile au fost agresate de soţi, iar 12 cazuri sunt acţiuni de violenţă ale soţiilor faţă de soţi.

„Dacă nu eu, atunci cine?”

Nici Victoriei nu i-a fost uşor. „La început, îmi părea rău că am plecat, chiar mă gândeam să mă întorc. Nu ştiam ce să fac mai departe”, spune Victoria.

Cu toate acestea, este dispusă să meargă mai departe singură. „Când eram în sat, mă gândeam că mă va ajuta soţul sau sora. Acum sunt singurul sprijin al familiei mele. Dacă nu o voi face eu, nu o va face nimeni pentru mine.”

Când o întrebi despre viitor, are un singur plan: „Vreau să muncesc foarte mult ca să-i asigur fiului meu toate de ce are nevoie. Iar peste ani, când voi trece prin sat, să-i pot arăta soţului că am reuşit de una singură”.

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)