„Nu m-am aşteptat să întâlnesc la Chişinău atât de mulţi oameni interesaţi de Grotowski”

Interviu cu Tadeusz Kornas, doctor în teatrologie, profesor la Catedra Teatru a Universităţii Jagiellone din Cracovia, Polonia
– Cum credeţi, stimate dle Tadeusz Kornas, e posibilă reactualizarea lui Grotowski în teatrul modern?
Mi se pare că acest lucru ar fi foarte dificil, deoarece căutările lui Grotowski au fost foarte individuale, foarte personale. Dar asta nu înseamnă că experienţa lui nu poate fi folosită într-un mod creativ. Există multe trupe care fac trimitere la creaţia lui Grotowski, însă nu o imită, ci o actualizează în maniera lor proprie. În Italia mai există şi în prezent acel renumit Workcenter al lui Jerzy Grotowski şi Thomas Richards, unde se continuă activitatea lui. Aşadar, dacă cineva vrea să vadă direct modul în care lucra Grotowski, metoda lui de joc, poate merge la Pontedera şi să urmărească acele experimente pe viu.
– Cum să înţelegem astăzi noţiunea de „teatru sărac”?
„Teatru sărac” este un termen pe care Grotowski l-a inventat pentru a face o deosebire între teatru şi restul artelor. Pentru el, teatrul nu era o sinteză a literaturii, picturii, muzicii şi dansului, ci o artă distinctă, în centrul căreia se află Actorul. Prin urmare, într-un spectacol, tot ceea ce nu e legat de teatru încetează să mai fie important. În „teatrul sărac” sunt importante două lucruri – actorul şi spectatorul, şi relaţia dintre ei. Grotowski credea că între actor şi spectator poate să apară o transmisie de energii cu totul specială, ceva de genul unui miracol.
– L-aţi văzut pe Grotowski, v-aţi întâlnit cu el?
L-am întâlnit o singură dată, la Workcenter din Pontedera. Acolo i-am văzut ultima operă, intitulată „Acţiunea”. Am fost de asemenea prezent la nişte activităţi pe care Grotowski le numea parateatrale. Într-un anumit moment al vieţii, Grotowski a ajuns la concluzia că spectacolul nu este necesar, că e foarte important să spargi limitele unui spectacol şi că fiecare din noi poate fi un creator. Actorii lui Grotowski au devenit atunci un fel de moaşe care ajutau la naşterea, la formarea unui grup de persoane ce creau, la rândul lor, acţiunea teatrală. La reprezentaţiile lui Grotowski nimeni nu privea, nu era lăsat să fie doar spectator, toţi creau.
– Grotowski avea aspect şi maniere de vedetă?
Se spune despre Grotowski că era un dictator. Ştia să obţină tot ceea ce îşi dorea. Avea nevoie de oameni, la început în teatru, apoi în afara lui pentru a-şi realiza experimentele, cercetările aprofundate, îi plăceau artiştii care aveau curajul de a explora necunoscutul.
– Ce părere aveţi despre manifestările cu genericul „O zi cu Jerzy Grotowski la Chişinău” de pe 11 februarie curent?
Înainte de colocviul din Chişinău mă temeam puţin că vor veni doar câteva persoane care ar putea fi interesate de Grotowski. Mă gândeam că o să discutăm într-un cerc foarte restrâns de oameni preocupaţi de teatru. În schimb, au venit atât de multe persoane, iar discuţiile care au urmat după conferinţă şi restul manifestărilor consacrate lui Grotowski au fost atât de interesante încât sunt, pur şi simplu, fericit.
Vă mulţumesc pentru deschidere!
A dialogat Irina Nechit
translator – Sabra Daici
The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)