Nu i-a păsat că are un copil…

Aveam 19 ani când l-am cunoscut şi l-am refuzat din prima pentru relaţii pentru că îl consideram doar prieten. Totul a început în joacă, ne întâlneam rar…

Ceea ce regret acum este că am avut încredere în el. Se uita în ochii mei şi spunea: „Cum vrei tu, nimeni nu o să afle”. Dar, în seara de Revelion, s-a folosit de mine pentru că eram cu garda jos şi am avut relaţii sexuale. Părea doar un banal one night stand, dar nu a fost aşa… în acea seară am rămas însărcinată. Nu-mi venea să cred. De obicei, calculam perioadele şi timpul, dar în luna aceea chiar nu am reuşit şi am rămas însărcinată.

Susţinerea mamei

Atunci când i-am spus, mi-a spus să avortez, dar am refuzat. Iar când am vorbit din nou cu el, a spus că nu e copilul lui şi… gata. Mi-a întors spatele. Îl urăsc de atunci. Am avut mare noroc că mama mă susţine şi că, aproape niciodată, nu îmi reproşează nimic. În toate acele luni, acele nouă luni, mă chinuiam să înţeleg cum poate cineva să spună că nu e copilul lui. Nu am fost crescută de tatăl meu natural şi pot spune că tatăl meu legitim mă iubeşte foarte mult. Am vrut ca măcar copilul meu să aibă tată, dar nu a fost să fie…
Băiatul meu deja are un an şi jumătate şi e bucuria ochilor mei, e foarte inteligent şi îl iubesc enorm. Soarta a făcut să întâlnesc pe cineva care ne iubeşte foarte mult şi noi îl iubim enorm. Nu ştiu de ce mi s-au întâmplat atâtea, dar vreau să ştiţi că acolo Sus există cineva care are grijă de toate, inclusiv de mine.

Alexandra

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău