„Nu este normal să fie sabotată o lucrare sociologică despre lectură în R. Moldova”

Interviu cu Nina Negru, bibliolog, cercetător, şefa Serviciului Studii şi Cercetări la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

 

– Stimată Nina Negru, vă propun să discutăm despre ancheta naţională „Timpul şi spaţiul lecturii în R. Moldova”. Cum s-a desfăşurat această lucrare de pionierat prin părţile noastre?

Pionierat dacă vorbim de anvergura studiului. Când marile centre biblioteconomice din URSS organizau pe timpuri studii ample de sociologia lecturii, bibliotecarii noştri, puţini dintre ei, participau doar ca operatori de teren. Abia în 1990, Camera de stat a cărţii (secţia de sociologie a cărţii) organiza prima anchetă sociologică independentă privitoare la lectura cărţii naţionale. În 1991, Facultatea de Biblioteconomie a USM şi Biblioteca Naţională din Republica Moldova (BNRM) au început o cercetare sociologică pentru studierea expectanţei, cu un chestionar alcătuit din 56 de întrebări. Dar ancheta a fost abandonată, inexplicabil, în 1992, înainte de a intra în etapa de teren. Nu am găsit arhive sociologice, rapoarte de cercetare după anchete despre lectură din ultimii 20 de ani.

 

– Din cauza unui specific sau din lipsa banilor nu s-a adresat BNRM unor instituţii de cercetare sociologică?

 

Din cauza lipsei banilor, dar şi fişa postului te obligă să te ocupi de asta în Serviciul Studii şi Cercetări. Nu puteam însă intra organic într-un context al cercetării, din cauza discontinuităţilor. Am format întâi o bibliotecă de sociologie cu ajutorul unor intelectuali din România şi al dnei conf. univ. L. Cojocaru, sociolog de la Academia de Studii Economice a Moldovei. Biblioteca Naţională n-a dat un ban pentru asta. Ne-am ghidat de lucrările lui  S. Chelcea, T. Rotaru, P. Iluţ, L. Cojocaru, V. Miftode şi în general ale celor care publică în revista „Sociologie Românească”.

 

– Trebuie să amintim că şi ruşii au avut o anchetă pe aceeaşi temă: „Vremea i mesto citenia”. Tema a fost anunţată de cercetătorul rus E. Kuzmin când a fost în vizită la Chişinău, invitat de Ministerul Culturii al R. Moldova.

Da, directorul BNRM a vrut ca tema anchetei noastre să fie formulată astfel, deloc original. Chestionarele noastre însă nu reflectă doar preocuparea privitor la timpul acordat lecturii şi la starea spaţiului în care se lecturează. Ne-a interesat ce reprezintă astăzi lectura în accepţiunea cititorilor de presă şi carte pe suport tradiţional şi electronic. Am cules informaţii despre condiţionările de bază ale lecturii: textul, codul, cititorul. Ipoteza de verificat a fost că, din cauza slabei cunoaşteri a codului, competenţa lectorială nu creşte, în pofida alfabetizării în masă. După 1990, odată cu schimbarea alfabetului în RM, cititorii maturi nu au beneficiat de sprijinul statului nici măcar în privinţa alfabetizării, încât bănuim că aici s-a instalat brusc şi analfabetismul funcţional.

 

– Se trag basarabenii la carte? Unde se citeşte mai mult: la nord, la sud, în zona centrală?

 

Raportul de cercetare este o verificare a ipotezelor care sunt cele mai importante în trusa metodologică. Nu am pornit de la ipoteza că vreo  regiune a RM citeşte mai mult sau mai bine. M-am căit că am acceptat o ipoteză impusă de A. Rău, din cartea lui D. Cantemir „Descrierea Moldovei”: „moldovenii nu sunt iubitori de învăţătură, ci chiar le e urâtă aproape la toţi”. Chiar dacă este aserţiunea unei personalităţi autorizate, ea trebuie să parcurgă drumul lung al conceptualizării, al construirii modelelor explicative. Abia după aceea am avea dreptul să formulăm generalizări teoretice. Cantemir scria pe vremea când cartea era obiect de lux. Chiar şi realitatea că nu s-ar trage la carte poate fi explicată. Să ne amintim că în anii 1979-1984 Biblioteca „N. Krupskaia” (actuala BNRM – n.n.) desfăşura o amplă campanie de orientare profesională în raioanele Ungheni, Suvorov, Soroca, Lazo, Grigoriopol, Căuşeni ş.a. Se pare că dl Rău ar trebui să ştie mai bine, pentru că era pe atunci director adjunct în acea bibliotecă. Era o campanie de descurajare a tineretului în ceea ce priveşte plecarea la studii superioare. Şi raporta chiar dl Rău, împreună cu Vinogradskaia, redactor pentru publicaţiile de limbă rusă din cadrul Bibliotecii „N. Krupskaia”, că timp de 5 ani, 195 de absolvenţi ai şcolilor medii din raionul Ungheni au fost determinaţi să rămână în sat. Acum înţeleg de ce ieşeam codaşi printre alte republici în ce priveşte numărul de oameni cu studii superioare la mia de locuitori. Dar putem noi învinui pe acel tânăr că nu se trăgea la carte după ce viclenii propagandişti (i-am văzut şi prin şcoala din satul meu, cu spume la gură îndemnându-ne să rămânem la coada vacii) îi tratau cu tot felul de expoziţii intitulate: „Hleborob – eto zvucit gordo”, „Mehanizator – ţentralnaia figura na sele”, „Vinogradari – eto pociotno”.

 

– Ce aspecte aţi mai studiat în legătură cu lectura?          

 

Pot înşirui unele titluri de capitole din „Raportul de cercetare” (260 de pagini): Factori ce determină lărgirea sau îngustarea diapazonului de lectură; Circulaţia cărţii; Conţinutul lecturii (domenii preferate, autori preferaţi); Prima carte citită; Lecturi formatoare; Lectura de evaziune; Cărţi recitite; Expectanţa; Lectura presei; Televiziunea şi lectura; Internetul şi lectura; Maniere de lectură etc. Chestionarul bibliotecarului a generat de asemenea o serie de capitole privitoare la lectura publică, poziţia bibliotecii pe o scară a instituţiilor publice, colecţiile bibliotecilor publice, repartizate pe criteriul limbii, sursele de achiziţie ş. a.

Pentru prima dată am acumulat informaţie referitor la bibliotecile particulare, mărimea şi conţinutul lor şi la lectura privată.

 

Pe timpul URSS nu ştiu dacă ar fi răspuns cineva sincer la întrebări despre conţinutul bibliotecii de acasă şi al lecturilor clandestine. Doar 12,8% dintre subiecţii intervievaţi trec zilnic pe la bibliotecă, iar 44% citesc acolo foarte rar. 45% recunosc că nu au practicat niciodată lectura în aer liber. Concluzia e că preferăm spaţiul închis, privat, comoditatea şi, cam multă lume recunoaşte, citim în pat!

 

– Ce gen de literatură poţi citi în pat sau cu picioarele pe pereţi?

 

Nu risc să spun că doar beletristică. Eu citesc în pat şi literatură de specialitate. Doar dacă este un acatist, trebuie să-l citeşti în picioare, o rugăciune – în genunchi, un op ştiinţific – la masa de lucru, că trebuie să faci fişe.

 

– V-au interesat preferinţele de lectură ale generaţiilor care se succed?

 

Sunt considerate cărţi de căpătâi, de tineri şi bătrâni, aceleaşi long sellere: „Pe aripile vântului” de M. Mitchel, „Cântătoarele din mărăcini”  de C.McCullough, „Jane Eyre” de Ch. Bronte, romane de Al. Dumas, Th. Dreizer, P. Coelho. Dintre autorii ruşi, L.Tolstoi, Donţova, chiar Makarenko şi Gaidar, mai mult decât Dostoievski, Cehov sau Bulgakov.  Dintre ai noştri, Ion Druţă iese în topul preferinţelor cu „Frunze de dor” şi „Povara bunătăţii noastre”. Pe locul 2 şi 3 vin Eminescu şi Rebreanu. Şcoala a schimbat câte ceva în ultimii 20 de ani în ceea ce priveşte lectura clasicilor. Literatura română contemporană însă nu este cunoscută aproape deloc de basarabenii intervievaţi.

 

 – Cu cine ai mai colaborat? Cine se angajează de regulă prin alte părţi în asemenea proiecte?

 

La ruşi două biblioteci naţionale, cea din Petersburg şi Biblioteca de Stat din Moscova, Centrul literaturii şi cărţii contemporane, Pen-clubul rus din Petersburg, Societatea „Prietenii BNR” ş.a. Şi în Occident, la mesele rotunde de bilanţ după 4-5 ani de cercetare ştiinţifică participă sute de oameni din zeci de regiuni: sociologi, biblioteconomişti, scriitori, psihologi, critici literari, oameni din presă. Noi nu avem un potenţial ştiinţific mare.

Letonia, de exemplu, încă înainte de 1989 avea în Biblioteca Naţională „V. Laţis” 11 oameni în secţia Studii şi cercetări: bibliotecari, un filozof, un sociolog, filologi, specialişti în terminologie. Sunt preocupaţi de studii serioase asupra lecturii şi o fac împreună cu Academia letonă. În BNRM, secţia de Studii şi Cercetări există, ca şi la letoni, din 1969- 1970. După obţinerea independenţei, în loc să se completeze cu specialişti după modelul rus, leton şi eston, la BNRM în această secţie au funcţionat doar trei oameni, iar acum directorul Rău mi-a spus că vrea să o lichideze în general, după ce am realizat lucruri fundamentale ce ţin de specificul secţiei.

 

 –  De ce nu s-a publicat până acum lucrarea privind ancheta naţională „Timpul şi spaţiul lecturii în R. Moldova”?

 

În 2008, Consiliul ştiinţific mi-a aprobat rolul de coordonator al anchetei şi am prezentat proiectul. Am coordonat realizarea proiectului astfel ca lucrurile să se desfăşoare normal. Echipele de teren formate din 305  bibliotecari-operatori instruiţi de mine n-au fost remunerate, nici sociologul L. Cojocaru nu a fost remunerat. Lidiei Kulikovski, directorul Bibliotecii Municipale, îi datorăm participarea bibliotecarilor din Chişinău la testul pilot şi la ancheta propriu-zisă din Chişinău. Specialistul IT V. Iordăchiţă a fost remunerat cu numai 2 mii de lei. Am realizat un lucru mare cu bani puţini. Le aduc mulţumiri tuturor acestor oameni şi mii de scuze că rezultatul muncii noastre nu este cunoscut încă publicului.

 

Eu sunt în conflict cu directorul BNRM A. Rău din cauza că acesta împiedică apariţia cărţii. După ce am prezentat Raportul de cercetare, el l-a dat la doi recenzenţi, dintre care unul, A. Dumbrăveanu, a reţinut lucrarea timp de un an. Apoi directorul A. Rău a încercat să-şi pună numele în locul meu, în calitate de coordonator. M-am adresat la AGEPI, la Ministerul Culturii şi sunt în aşteptarea unui răspuns. Acum A. Rău tergiversează editarea cărţii, deşi ea era inclusă în planul editorial al BNRM pentru anul 2012. Am înregistrat o şedinţă a Consiliului ştiinţific din 5 iunie a.c. pentru a-i convinge pe cei care nu mă cred când spun că se întâmplă ceva grav. Nu este normal să se saboteze atât de tare o lucrare sociologică, încât să nu fie publicată după patru ani de la desfăşurarea anchetei naţionale.

 

– Ce se mai poate întâmpla în acest caz?

 

Cred că se aşteaptă ca eu, supărată, să trântesc uşa şi să plec de la BNRM. Dar eu nu voi trânti uşa, pentru că ţin la munca mea.

 

A dialogat Irina Nechit

 

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)