„Nu e posibil să trăim aşa, oameni buni!”

Nicolae Tudoreanu Foto: Europalibera.org

Interviu cu primarul de Feşteliţa, Ştefan-Vodă, Nicolae Tudoreanu

Primăria Feşteliţa, Ştefan-Vodă, este cea de-a doua localitate care a votat Declaraţia de unire. Semnatarii acesteia îşi exprimă dorinţa să sărbătorească împreună cu românii de pretutindeni Centenarul Marii Uniri. Declaraţia de unire reprezintă un act simbolic al Platformei Unioniste „Acţiunea 2012”, în care se arată că „în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna, comuna Feşteliţa se uneşte cu Ţara-Mamă, România”.

Stimate Domnule Tudoreanu, semnarea Declaraţiei de unire este un act simbolic. Ce semnificaţie are acest document pentru Dvs. şi oamenii din localitate?

Înseamnă în primul rând trezirea. Trebuie să înţelegem că oamenii care au rămas în statul acesta nu îl pot dezvolta mai departe. Suntem într-o comă socială. Nu e posibil să trăim aşa în continuare, oameni buni! Sunt la al patrulea mandat de primar şi depun un efort maxim pentru a deștepta poporul acesta şi nu reuşesc, pentru că nu suntem în spaţiul nostru etno-genetic. E un fel de zbucium în încercarea de a ne determina cine suntem. Şi în Biblie scrie că cine va merge împotriva poporului său va fi blestemat. Iată că noi acţionăm împotriva firii noastre şi nu ne putem găsi liniştea, nu ne putem crea viitorul de unii singuri, pentru că nu facem parte din spaţiul etno-genetic natural.

Credeţi că mai este posibilă unirea?

Este posibilă dacă oamenii o vor cere şi vor înţelege că altă soluţie nu există. Toţi oamenii conştienţi, informaţi, înţeleg acest lucru. În ultimii ani, observ că cei care au un statut mai bun în Moldova nu sunt oameni săraci, au bani, case și, cu toate acestea, lasă totul şi pleacă. Migraţia permanentă nu ne permite să creştem resursele umane proprii care să ne conducă. Doar în SUA avem vreo 60 de persoane originare din Feşteliţa. Pleacă cu o valiză de haine, iar peste un an se întorc oameni de afaceri promiţători. Iată ce oportunităţi li se crează. Şi în Uniunea Europeană, în România sunt plecaţi mulţi de la noi.

În R. Moldova mulţi doresc unirea, dar sunt încătuşaţi de frică şi stereotipuri. Gândesc într-un fel, dar spun altceva. Unii se tem să nu-şi piardă postul. Vedem însă unde îşi duc politicienii din Moldova copiii la studii, tot în România. Ar trebui în primul rând să ieşim din umbră toţi cei care vrem unirea, să vedem câţi suntem şi apoi să ne gândim la următorii paşi în vederea realizării acesteia.

Aveţi două înfrăţiri cu localităţi din România, ce rezultat au aceste colaborări?

Suntem înfrăţiţi cu comuna Perieni, Vaslui, şi cu o localitate din judeţul Botoşani. Acum este lansat programul operaţional România–Moldova finanţat de Uniunea Europeană. În aprilie vrem să depunem, în parteneriat cu Ermoclia şi Popeasca, o cerere de finanţare a unei săli de sport. Totodată, purtăm negocieri cu autorităţile din Perieni, Vaslui, să ne dea bani ca să îngrădim parcul central. Am rezolva mai multe probleme dacă ar fi luată graniţa de la Prut.

Nu în ultimul rând am putea beneficia de cadre şcolare. Nu avem profesori în şcoli! Avem 270 de elevi, se cheltuiesc anual patru milioane pentru educaţie, dar degeaba. Nu ştiu dacă în oraşe mai are efect educaţia, în sate însă situaţia este deplorabilă. Au rămas cei mai slabi profesori, să nu se supere, dar asta e realitatea. Nu avem profesor de fizică, de informatică, de matematică… Cei care predau limba română au învăţat prin corespondenţă, ştim cum se fac studiile cu frecvență redusă. Instituţia nu se închide, sunt luaţi profesori de altă formare, laboratoare nu avem. Copiii sunt mai informaţi de pe internet şi profesorii abia dacă reuşesc să se impună.

Ce ecouri aţi avut la semnarea Declaraţiei de unire? Vă aşteptaţi la demersuri la SIS din partea socialiştilor ori a altor reprezentanţi de partide?

Avem totuşi dreptul la opinie. Nu ar trebui să ne fie teamă. Nu am niciun business, în cazul unor presiuni, am încuiat primăria, i-am dat cheile şi m-am dus acasă. Cei care au pufuşor pe botişor au frică şi din cauza asta o ducem greu.

Declaraţia de unire ne-a fost oferită de reprezentanţii Platformei Unioniste „Acţiunea 2012”. Chiar dacă este simbolică, pentru noi înseamnă mult, un semnal de trezire. Nu cred că toţi îşi dau seama de importanţa acestui proces. Din păcate nu a mai rămas multă lume în Moldova.

Cu ocazia Centenarului Unirii planificăm să organizăm mai multe evenimente. Între timp, am instalat bustul lui Mihai Eminescu, am ridicat un monument în memoria persoanelor deportate. O să le comemorăm, pentru că situaţia dezastruoasă în care suntem astăzi îşi are începutul în perioada deportărilor, a foametei din 1946–1947. Felul în care trăim se datorează faptului că au fost distruse elitele din toate sferele. E foarte greu să creezi altele. Din păcate, nu avem astăzi elite locale.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

The following two tabs change content below.