Nouă noţiuni care definesc anii 1990

EVOLUŢII // Megatendinţele de curente şi idei transced graniţele administrative şi continentele

În ciuda evidentelor diferenţe culturale, sociale şi economice dintre statele lumii, sociologii vorbesc deseori de megatendinţe, de curente şi idei care transced graniţele administrative şi continentele. Graţie transmiterii informaţiei, a publicităţii şi a adoptării misterioase, în largă majoritate, a unei mode – vestimentară sau ideatică –, mai toate părţile de lume ajung să se afle, într-un interval de timp relativ stabilit, sub incidenţa aceloraşi tendinţe globale. Întreaga lume a manifestat anumite trăsături specifice în deceniul 1990-2000, o epocă ce poate fi definită în nouă noţiuni relevante la scară mondială, scrie descopera.ro.
Curentul gotic

Goţii au fost un neam germanic care a jucat un rol important în căderea Imperiului Roman de Apus. Apoi, în secolul al XVI, termenul „got(ic)” a început să fie întrebuinţat cu sens peiorativ şi echivalat cu noţiunea de „barbar” sau „vandal”, graţie reprezentărilor artistice ale vremii care înfăţişau atacarea Romei de către triburile gotice. Termenul era folosit mai ales ca insultă la adresa stilurilor arhitecturale asociate cu Evul Mediu. Noţiunea întunericului şi a misterului medieval care a îngenuncheat lumea vreme de sute de ani a inspirat ulterior ficţiunea gotică a secolului al XIX-lea, perioadă în care a apărut şi celebra poveste „Dracula”.

Toate acestea au condus la stilul (mai ales vestimentar) gotic al anilor 90 ai secolului XX, caracterizat prin haine întunecate şi machiaje vampirice, plus o anumită preferinţă pentru muzica tenebroasă, dură, metalistă, dar şi pentru romantismul pătimaş şi năbădăios, exprimat exacerbat.

Globalizarea

Un cuvânt pozitiv? Unul negativ? În multe sensuri – ambele, deopotrivă. Deşi noţiunea de globalizare datează din perioada anii 50 ai secolului XX, aceasta şi-a intrat în drepturi şi a început să fie aplicată în anii 90. Avea să reprezinte deopotrivă oportunităţile benefice ale „satului global”, format din indivizi liberi să călătorească şi să muncească oriunde, interconectaţi electronic şi, deci, cu o bună comunicare şi cu un înlesnit transfer de informaţie, valori şi mărfuri, dar şi o aspră lovitură în temelia statelor.

Teoretic, globalizarea aduce beneficiile de necontestat ale unei conştiinţe colective îndreptată spre realizarea aceloraşi scopuri: exportul de idei politice şi culturale ale civilizaţiilor americane şi vest-europene plus o libertate de mişcare a indivizilor nemaîntâlnită în istorie. În acelaşi timp, globalizarea reuşeşte să şteargă istoria individuală a naţiunilor, anulează identitatea culturală şi transformă umanitatea într-un muşuroi mediocru. Alături de organisme internaţionale, precum ONU, NATO, Uniunea Europeană, FMI sau Banca Mondială, globalizarea a fost impusă mai ales de corporaţiile multinaţionale, a căror etică de afaceri a fost aspru criticată şi este în continuare discutabilă.

Grunge

Grunge este un subgen de rock alternativ, creat la mijlocul anilor 1980 de trupe muzicale din SUA, mai precis din statul Washington – punck rock amestecat cu heavy metal, un sunet definitor pentru anii 1990. Cu trupa Nirvana din Seattle în frunte, formaţiile grunge au umplut ultima decadă a secolului XX cu riff-uri distorsionate de chitară şi versuri furioase. Termenul provine din cuvântul „grungy”, care înseamnă „murdar”, dar aspectul vestimentar asociat curentului – cămăşi cadrilate, jeanşi rupţi, căciuli, şepci şi băşti – a fost adoptat de designerii de top şi comercianţii aflaţi pe val. Curentul Grunge a început să aibă succes din punct de vedere comercial în prima jumătate a anilor 90, atunci când Nirvana a lansat albumul-cult „Nevermind”, iar Pearl Jam albumul „Ten”.

Corectitudinea politică

Corectitudinea politică este o ideologie contemporană de orientare neomarxistă. Numită şi „Marxism cultural”, ea a reapărut în anii 1980 în SUA. Are la bază lucrările teoreticienilor şcolii de la Frankfurt în frunte cu Theodore Adorno, Erich Fromm şi Herbert Marcuse, însă noţiunea de corectitudine politică a fost, practic, inventată de partidele de stânga, în anii 1930, pentru a premia loialitatea pe linie de partid.

Paradoxal, în cele din urmă, chiar „corectitudinea politică” s-a întors împotriva lor, iar începând cu anii ’90, a început să fie folosită mai ales de partidele de dreapta. Ideologia corectitudinii politice a stârnit numeroase controverse în lume, în mediile universitare şi printre analişti. Deşi mişcarea s-a născut din dorinţa lăudabilă de a înlătura ultimele urme de rasism, sexism şi ură din societăţile democratice, aceasta a reuşit să înlocuiască vechile prejudecăţi cu unele noi. Astfel, astăzi, corectitudinea politică reuşeşte, înainte de orice, să declare tabu anumite subiecte, expresii şi gesturi.

DVD

În a doua jumătate a decadei, aceste obiecte strălucitoare şi subţiri s-au strecurat încet-încet, dar ireversibil în vieţile noastre. Inventatorii lor nu s-au hotărât niciodată dacă acronimul vine de la „digital video disc” sau, pentru a acoperi o piaţă mai mare decât cea video – „digital versatile disc”. Indiferent de asta, DVD-urile au împins lumea greoaie a casetelor cu bandă electromagnetică VHS de pe rafturile centrelor de închiriere şi au revigorat, în acelaşi timp, industria cinematografică de la Hollywood.

DVD-ul este un mediu de stocare optic, succesor al CD-ului, cu o capacitate de aproape 7 ori mai mare, însă cu un mod diferit de scriere a informaţiei pe disc. La începutul anilor 1990, au fost dezvoltate două medii optice de stocare cu densitate mare: pe de o parte discul MultiMedia, susţinut de Phillips şi Sony, iar pe de altă parte discul SuperDensity, care avea ca susţinători pe Toshiba, Time-Warner şi Hitachi. Prin intervenţia celor de la IBM, s-a ajuns la o înţelegere, în urma căreia Phillips şi Sony au renunţat la ideea lor de disc MultiMedia pentru a fi de acord cu SuperDensity. După ce noului produs i s-au adus mici îmbunătăţiri pentru protecţie împotriva zgârieturilor, acesta a fost lansat cu o capacitate de stocare de 4,7 GB.

Generaţia X

„Generaţia X” este o sintagmă care se referă la generaţia persoanelor născute în intervalul aproximativ 1965–1982. Noţiunea a fost folosită în demografie, ştiinţe sociale, marketing şi frecvent pusă în legătură cu cultura de masă. Prima utilizare a sintagmei îi aparţine istoricului de artă american Paul Fussell. În cartea sa, „Class: A Guide Through the American Status System” (1983), „generaţia X” reprezintă persoane care se retrag din societate, respingând statutul oferit de aceasta (fără a se identifica cu o generaţie propriu-zisă). În 1991, scriitorul Douglas Coupland preia sintagma în romanul cu acelaşi nume, extinzând portretul făcut de Fussell asupra unei întregi generaţii. Cartea, concepută ca o povestire, prezintă amintirile a trei personaje de vârste apropiate, unite de dorinţa de a se distanţa de societate pentru a-şi înţelege mai bine menirea. Este, cumva, trăsătura definitorie a celor care, în anii 1990, erau tineri de până în 35 de ani.

Punct com

Revoluţia digitală a introdus în limbajul comun o mulţime de termeni de largă răspândire şi de mare uzanţă: Internet, Web, spyware, mp3, net, blog etc. Noţiunea „punct com” evocă începuturile erei internet – perioada de debut a reţelei internaţionale ce conectează în prezent aproape toate calculatoarele din lume. Totuşi, chiar dacă după anul 2000 internetul a explodat atât ca notorietate, întrebuinţare, utilitate şi succes în toată lumea, în anii 1990, paşii world wide web-ului erau încă timizi şi nesiguri, iar spaţiul virtual abia începea să fie populat de câteva site-uri sau pagini web. Unii au investit ceva bani în noua afacere, în timp ce alţii nu au crezut deloc în şansa ei de supravieţuire.

Cine s-ar fi gândit oare pe atunci că Internetul va deveni, în foarte scurt timp, nu doar nelipsit din vieţile noastre, dar chiar indispensabil bunului mers al lucrurilor, precum şi un mediu extrem de fertil pentru unele dintre cele mai de succes afaceri ale lumii?

Genomul

„Fără a exagera, tehnologia genetică îi va oferi umanităţii puterea aproape dumnezeiască de a-şi îmbunătăţi condiţia”, spune un citat extras dintr-un articol din 1992, apărut în revista „Time”, despre Proiectul Genomul Uman, o masivă colaborare internaţională îndreptată spre înţelegerea deplină a ADN-ului uman. Ca rezultat al proiectului derulat între 1990 şi 2003, această perioadă a avut de a face cu un interes popular fără precedent ceea ce ne face ceea ce, de fapt, suntem – materialul nostru genetic sau „genomul”.

Precum internetul, şi studierea genomului uman şi-a făcut intrarea în lume în anii 1990. Descoperiri ştiintifice importante s-au făcut chiar şi în lipsa tehnologiei de care omenirea dispune azi. Se poate considera, fără prea multă largheţe, că anii 90 ai secolului al XX-lea au fost şi rămân solul din care pleacă rădăcinile viitorului pe care îl trăim astăzi şi care ni se desfăşoară dinainte.

Realitatea virtuală

Jocuri video cu ecrane montate pe cap şi simulatoare sofisticate de antrenament pentru armată – în anii 1990, realitatea virtuală a devenit mai reală, mai ştiinţifică şi mai puţin ştiinţifico-fantastică. Aceastea fiind spuse, continuarea a fost exprimată frumos, într-unul din filmele decadei: „Dacă ceea ce numeşti realitate este ceea ce poţi simţi, mirosi, gusta şi vedea, atunci „realul” se rezumă la semnalele electrice interpretate de creierul tău”, Morpheus, „Matrix”.

Altfel spus, apariţia realităţii virtuale vine şi ca un soi de metaforă referitoare le percepţia pe care omul o are asupra realităţii. Realitatea virtuală a născut o ramură a curentului filozofic new age care pune din nou la îndoială realitatea înconjuratoare.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău